Noutati

Viitorul CSR

Factorii de decizie de la nivel global se uita tot mai insistent spre responsabilitatea sociala corporatista. Mai mult de nevoie decat de voie. Analizand cauzele crizei economice si financiare, ei au realizat unde au gresit si au inceput sa le solicite, mai mult sau mai putin obligatoriu, companiilor sa aiba grija de mediu si de angajatii lor, daca nu chiar de intreaga comunitate pe care o influenteaza.

De Alina Botezatu


Acest articol face parte din primul numar al revistei The CSR Report. Comanda AICI.


ONU a impus, incepand din acest an, 17 obiective de dezvoltare durabila (cunoscute drept S.D.G-uri – sustainable development goals), impartite in 169 de tinte, care trebuie atinse pana in 2030. Prioritate au combaterea saraciei si crearea unei lumi mai pasnice si mai putin poluate. Guvernele celor 193 de tari membre trebuie sa le duca la indeplinire, dar acestea pot fi o oportunitate pentru companiile mari si pentru cele care isi pot creste veniturile din produse inovative.

Fiind una dintre cele mai afectate zone din lume de evolutiile economice din 2008-2012, Uniunea Europeana a luat masuri mai serioase de atat. Strategia Europa 2020 a introdus cinci obiective majore pentru statele membre, care merg mana in mana cu obiectivele ONU La fel ca cerintele ONU, in strategia europeana, accentul este pus pe combaterea saraciei prin imbunatatirea accesului la locuri de munca si prin cresterea gradului de educatie. In plus, se doreste imbunatatirea calitatii vietii cetatenilor europeni prin eficientizarea consumului de energie si prin crearea unor produse inovatoare. Spre deosebire de ONU, obiectivele au un mai mare grad de masurare, iar evolutia acestora este analizata pe parcurs, astfel incat sa poata fi adoptate noi masuri, daca este nevoie. De asemenea, aceste obiective nu sunt obligatorii pentru firme. Cu toate acestea, analizarea pericolelor care ameninta CSR poate oferi numeroase oportunitati de business pe termen lung.

Pe langa aceasta strategie, companiile cu peste 500 de angajati si de interes public din Uniune vor face, obligatoriu, raportari de CSR, incepand de anul viitor, conform Directivei 2014/95/EU. Ele vor trebui sa depuna o declaratie non-financiara, odata cu cea financiara, care va cuprinde informatii despre aspectele de mediu, cele sociale si cele legate de angajati, despre respectarea drepturilor omului si combaterea coruptiei si a darii de mita. Unele companii din UE furnizeaza deja asemenea informatii prin rapoartele de CSR, care, in continuare, vor putea fi folosite.

Transformarile introduse de aceste initiative vor fi vizibile peste 10-15 ani, estimeaza oficialii institutiilor, dar primele masuri se vor lua in urmatorii doi ani. In prezent, instrumentele care masoara influenta acestor schimbari in viata companiilor si a angajatilor abia se construiesc, dar cel mai important este ca atentia acordata la modul cum se face business se schimba. Miza este in bine.

Problemele economice care au afectat Europa incepand cu anii 2008-2009 au evidentiat ca pilonii de crestere ai Uniunii Europene erau instabili si trebuiau revigorati. In fata acestei realitati, oficialii de la Bruxelles au regandit strategia de dezvoltare a UE, iar, in anul 2010, le-au stabilit tarilor membre cinci mari obiective pentru anul 2020. Conform celor mai recente evaluari, doar unele vor fi indeplinite si masuri serioase de redresare sunt inca necesare.

EUROPA 2020: PRIMUL PAS CATRE VIITOR

In anul 2009, aproximativ 23 de milioane de persoane din UE (adica 10% din populatia activa a Uniunii) nu aveau job. PIB-ul UE a scazut cu 4% in 2009, iar productia industriala s-a redus pana la nivelurile din anii ’90. Doi ani de criza anulasera progresele facute in 20 de ani, iar potentialul de crestere al UE era injumatatit. Criza a cronicizat boala UE, cauzata de imbatranirea populatiei (populatia activa a UE a inceput sa scada din 2013), de rata mica de crestere a economiei, fata de alte state mari, de resursele de energie limitate si de globalizare.

Asa arata contextul in care a aparut, in martie 2010, comunicarea „Europa 2020 – O strategie europeana pentru o crestere inteligenta, ecologica si favorabila incluziunii” (Strategia Europa 2020), care a stabilit drept prioritati: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere si pe inovare; o economie mai eficienta in utilizarea resurselor; o economie cu o rata ridicata a ocuparii fortei de munca. Acestea urmau sa fie implementate prin sapte initiative: agenda digitala, uniunea inovarii, tineretul in miscare, utilizarea eficienta a resurselor energetice, o noua strategie politica, o agenda pentru noi competente si locuri de munca, precum si o platforma de combatere a saraciei. In plus, oficialii europeni au stabilit, pentru 2020, cinci obiective majore, care sunt interconectate si pentru care fiecare stat are propriile tinte, in functie de caracteristici si de dimensiune. Evolutia acestor obiective este urmarita, anual, prin „European Semester” si prin raporturile de tara. Cele mai recente rapoarte au fost publicate in luna februarie, iar analiza generala in martie.

OBIECTIVUL 1

Rata ocuparii angajatilor cu varste intre 20 si 64 de ani trebuie sa creasca de la nivelul de 69%, in 2009, la 75% in 2020 (minimum 63%, in Croatia – maximum 80%, in Suedia), cu atentie sporita pe implicarea femeilor, a angajatilor in varsta si pe integrarea imigrantilor. Acest obiectiv are putine sanse sa fie indeplinit, dat fiind ca, in al treilea trimestru din 2015, nivelul era de 70,5%, potrivit „European Semester 2016”.

O cauza este somajul pe termen lung, aflat pe un trend de crestere. „Somajul pe termen lung se refera la 10,5 milioane de oameni, respectiv 48% din totalul somerilor din UE”, mai arata analiza din „European Semester 2016”. Somajul pe termen lung si salariile mici sunt doua dintre cele mai mari provocari pentru UE, se subliniaza si intr-un studiu al comitetului Caritas, ale carui rezultate finale vor fi publicate in aprilie. „De exemplu, in Bulgaria sau in Portugalia, venitul minim este prea mic pentru a acoperi nevoile de baza, chiar daca este combinat cu beneficii sociale. In mai multe tari, persoanele expuse riscului de saracie si de excluziune sociala se confrunta si cu dificultati in accesarea serviciilor de calitate”, se mai arata in studiul Caritas. In plus, somajul in randul tinerilor europeni se ridica, in medie, la 20%, adica 4,5 milioane de persoane. Varful este atins in Italia si in Spania, unde somajul depaseste 40% in randul tinerilor, ceea ce creeaza numeroase probleme sociale. O alta cauza ce are potential de a impiedica atingerea obiectivului de 75% este reticienta tarilor europene de a accepta imigranti din tarile din afara continentului, desi ei ar putea ocupa joburile cu un grad redus de calificare si ar rezolva problema imbatranii populatiei din tarile vestice. „Potrivit OECD, populatia apta de munca in Europa va scadea cu 50 de milioane de persoane, pana in 2060.

Chiar si o politica de activare de succes nu va fi suficienta pentru a atenua aceasta prognoza, fara o reforma politica in domeniul migratiei fortei de munca”, se precizeaza intr-un studiu al PICUM (Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants), publicat in noiembrie 2015.

OBIECTIVUL 2

3% din PIB-ul UE sa fie investit in cercetare si in dezvoltare (C-D). Mediile la nivel de tara incep de la 0,5%, in Cipru, si merg pana la 4% in Finlanda si in Suedia. Regula exista deja, dar trebuie incurajate investitiile private in C-D, cu accent pe inovare. Pentru inovare este nevoie de stimulente fiscale si de facilitarea legaturilor intre mediul de afaceri si cel academic. Cum putine state-membre au creat aceste legaturi, obiectivul are foarte putine sanse de a fi indeplinit, dat fiind ca, in 2014, nivelul era de 2,03% din PIB, cu doar 0,1% mai mult decat in 2010.

OBIECTIVUL 3

Pentru a imbunatati consumul de energie, Europa doreste: reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% fata de 1990 sau cu 30%, daca si alte tari mari, din afara Europei, isi iau astfel de angajamente; 20% din consumul total de energie sa provina din resurse regenerabile; eficienta energetica sa creasca cu 20%, fata de 1990. Acest obiectiv are mari sanse sa fie indeplinit, la toate nivelurile, si chiar depasit. In 2014, emisiile de gaze cu efect de sera erau cu 23% mai putine decat in 1990, 16% din consumul de energie provenea din resurse alternative si eficienta energetica crescuse cu 15,7%, fata de 1990. „Investitiile in retele energetice si de transport integrate contribuie la o mai buna functionare a pietelor, la imbunatatirea sigurantei aprovizionarii si sunt esentiale pentru trecerea la o economie cu emisii de carbon scazute”, se detaliaza in „European Semester 2016”.

OBIECTIVUL 4

Pentru a imbunatati nivelul de educatie din UE, au fost stabilite doua tinte: abandonul scolar timpuriu sa scada de la 15%, cat era in 2009, pana la 10%, in 2020; dintre persoanele cu varste de 30-34 de ani cel putin 40% sa aiba studii superioare in 2020, fata de 31%, in 2009. Ambele tinte au sanse sa fie realizate, dat fiind ca, in 2014, abandonul scolar se redusese in medie pana la 11,2% si tinta de 10% era deja deja atinsa de 17 state, iar rata absolventilor de studii superioare se apropia de 38%. „Desi tendinta generala este pozitiva, de scadere in ultimii ani, abandonul scolar timpuriu reprezinta inca o problema pentru copiii nascuti in strainatate, procentul in randul acestora fiind de 22,7%, fata de 11,3%, media europeana in 2013. Cei mai vulnerabili sunt copiii imigrantilor ilegali, din cauza dificultatilor financiare in a continua invatamantul superior, din cauza unui ordin de a parasi tara, sau din cauza fricii de a fi arestati la scoala”, se mai scrie in raportul PICUM.

OBIECTIVUL 5

Numarul cetatenilor europeni cu un nivel de trai inferior pragului de saracie ar trebui redus cu 25%, pentru a fi scoase din saracie peste 20 de milioane de persoane, per tara numarul variind de la 6.000 de persoane in Luxemburg pana la 2,2 milioane de persoane din Italia. Realizarea acestui obiectiv ridica cele mai multe probleme, in conditiile in care, din 2008 pana in 2014, doar 4,5 milioane de persoane au fost scoase din saracie. Iar, in urmatorii ani, o problema majora o vor reprezenta imigrantii ilegali din tarile din afara continentului, tari aflate in zone de conflict. „Potrivit indicatorului Watch, rata saraciei in randul adultilor, in 2010, a 89 fost de 26,9% pentru imigrantii nascuti in afara UE, de 15,9% pentru imigrantii din UE si de 14,8% pentru europeni in tara de origine. Mai mult, datele Eurostat arata ca, in anii de varf ai crizei in UE, 2009-2011, grupul de imigranti legali din tarile terte, care sunt amenintati de saracie, a crescut de la 31% la 35%, iar in cadrul populatiei majoritare, de la 15% la doar 16%”, se precizeaza in studiul PICUM.

TENDINTE

„Tarile care si-au reformat profund si rapid economiile culeg roadele eforturilor depuse. Altele trebuie sa isi intensifice eforturile pentru a asigura mai multe locuri de munca si crestere economica pentru cetatenii lor”, spunea anul trecut Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice si financiare, impozitare si vama. Astfel, redresarea UE ramane lenta si fragila, cresterea PIB-ului UE fiind estimata cu 1,9% in acest an si cu 2% anul viitor.

„Problemele persista si reprezinta o sursa de vulnerabilitate pentru mai multe tari. Reformele structurale trebuie sa fie accelerate, astfel incat economiile noastre sa devina mai competitive. Este necesar ca statele membre sa isi continue eforturile de reducere a datoriei publice si a celei private, sa abordeze deficientele de pe piata muncii, sa asigure viabilitatea sistemelor sociale si sa imbunatateasca mediul de afaceri”, a subliniat Valdis Dombrovskis, vicepresedintele UE si comisarul pentru moneda euro si dialog social. Totusi, imbucurator este ca, anul trecut, fata de 2014, mai putine state membre se confruntau cu dezechilibre. Dintre cele 18 tari membre analizate in detaliu in anii anteriori in privinta riscurilor de dezechilibre macroeconomice, anul trecut doar 12 mai experimentau astfel de riscuri care au potential de a impiedica in mod direct strategia cea mai ambitioasa pusa in practica vreodata de Uniunea Europeana.

In plin dezastru economic pentru Uniunea Europeana, parlamentarii europeni si-au dat seama cum l-ar fi putut preveni: prin transparenta afacerilor, adica daca ar fi stiut ce ameninta reusita firmelor si nu se vede in rezultatele financiare. In contextul Uniunii, ei si-au indreptat atentia spre marile companii, de a caror existenta depind, uneori, si mii de persoane. Astfel, marii asiguratori si firmele listate pe bursa vor face, obligatoriu, incepand de anul viitor, raportari de responsabilitate sociala corporatista (CSR).

PARIUL UE: OBLIGATIILE NON-FINANCIARE PENTRU FIRME VOR INSANATOSI ECONOMIA

Toate companiile de interes public din UE si cele care au peste 500 de angajati vor trebui sa publice o declaratie non- financiara, primul an de raportare fiind anul 2017, potrivit Directivei 2014/95/EU, in vigoare din 5 decembrie 2014, pe care tarile membre trebuie sa o transpuna in legislatia proprie pana pe 6 decembrie 2016. In plus, aceste companii trebuie sa fie in una dintre urmatoarele categorii: companie listata la bursa; institutie de credit; companie de asigurari; orice alta companie care, prin marime sau statut, prezinta un interes public semnificativ.

In aceasta situatie se afla aproximativ 6.000 de companii din UE, potrivit datelor Comisiei Europene. Acum trei ani, circa 2.500 de companii mari din UE publicau informatii de mediu si sociale, in mod regulat.

DE LA DATE DESPRE MEDIU PANA LA DIVERSITATEA MEMBRILOR DIN BORD

Declaratia non-financiara publicata de firmele mari va contine cel putin informatii privind:

  • aspectele de mediu: detalii privind impactul actual si previzibil al operatiunilor firmei asupra mediului si, dupa caz, asupra sanatatii si a sigurantei, utilizarea de energie regenerabila si neregenerabila, emisiile de gaze cu efect de sera, utilizarea apei si poluarea aerului;
  • aspectele sociale si legate de personal: actiunile intreprinse pentru a asigura egalitatea de gen, punerea in aplicare a conventiilor fundamentale ale Organizatiei Internationale a Muncii, conditiile de munca, dialogul social, respectarea dreptului lucratorilor de a fi informati si consultati, respectarea drepturilor sindicale, sanatatea si siguranta la locul de munca, dialogul cu comunitatile locale si/sau actiunile intreprinse pentru a asigura protectia si dezvoltarea comunitatilor;
  • respectarea drepturilor omului;
  • combaterea coruptiei si darii de mita.

„O astfel de declaratie ar trebui sa includa o descriere a politicilor, a rezultatelor si a riscurilor legate de aceste aspecte si ar trebui sa fie integrata in raportul de management al firmei. Daca intreprinderea nu aplica politici in ceea ce priveste unul sau mai multe dintre aceste aspecte, declaratia non-financiara ofera o explicatie clara si motivata cu privire la aceasta optiune”, se precizeaza in Directiva 2014/95/EU.

In plus, firmele vor include in aceasta declaratie si o descriere a modelului de afaceri si indicatorii de performanta relevanti pentru domeniul de activitate, precum si explicatii privind sumele din situatiile financiare anuale.

Declaratia non-financiara va descrie si politica de diversitate aplicata in selectarea echipei administrative, de conducere si de supraveghere, respectiv: varsta, genul, educatia si experienta profesionala; obiectivele politicii de diversitate; modul de aplicare al acesteia si rezultatele ei.

Informatiile despre aspectele in curs de negociere pot fi omise din aceasta declaratie, daca prezentarea lor prejudiciaza pozitia pe piata a firmei. Conditia este ca aceste omisiuni sa nu impiedice o intelegere corecta si echilibrata despre evolutia companiei si despre impactul activitatii sale. Firmele pot fi scutite de obligatia de a intocmi aceasta declaratie daca prezinta un raport separat corespunzator aceluiasi exercitiu financiar si cu un continut care acopera aceleasi subiecte.

Acest raport trebuie sa fie publicat impreuna cu cel contabil sau sa fie publicat in cel mult sase luni de la data bilantului, pe site-ul firmei, si sa fie mentionat in raportul de management.

CE SISTEM DE RAPORTARE ESTE UTILIZAT

Declaratia non-financiara va fi publicata fie in rapoartele financiare anuale, fie in rapoartele de CSR. Metodologia de raportare va urma standardele nationale sau ale UE, precum sistemul de management de mediu si de audit (EMAS), sau standardelor internationale, precum Pactul mondial al intreprinderilor (Global Compact) al ONU, recomandarile Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), standardul ISO 26000, Initiativa de raportare globala (standardul GRI– Global Reporting Initiative) sau alte standarde internationale recunoscute. In plus, Comisia Europeana intentioneaza sa publice, pana pe 6 decembrie 2016, un ghid de raportare optional care va cuprinde indicatori-cheie generali si sectoriali de performanta non-financiara.

Unul dintre cele mai folosite sisteme de raportare este GRI. 61% din companiile mari din Europa care raporteaza emisii de dioxid de carbon si care activeaza in 16 industrii mari poluatoare, adica 1.290 de firme, foloseau anul trecut sistemul de raportare GRI, conform studiului companiei de consultanta KPMG privind sustenabilitatea in 2015. „In 2013, Cristian Ducu si Ruxandra Bandila (in «Cercetarea standarde internationale de raportare») au trecut in revista companiile care apar pe site-urile celor mai importante standarde de raportare non-financiara, rezultand 58 de companii care raporteaza, in principal folosind principiile UN Global Compact si standardul GRI”, se precizeaza intr-un studiu al Centrului Roman de Politici Europene (CRPE), din mai-iunie 2015. Toate aceste firme au actionari externi sau sunt filiale ale unor mari grupuri europene sau globale. De altfel, GRI a publicat, inca din ianuarie 2015, un ghid de folosire a standardului GRIG4 pentru raportarea impusa prin Directiva UE. In ghid se subliniaza ca standardul GRIG4 si directiva acopera aceleasi aspecte si ambele pun accent pe relevanta indicatorilor despre care companiile raporteaza si pe sustenabilitatea partenerilor de-a lungul lantului de productie.

MAREA BRITANIE SI SUEDIA, ESTONIA SI SLOVENIA

Desi tarile membre au termen de transpunere pana pe 6 decembrie, prin completarea altor legi sau altor reglementari (ordonante, ordine, norme etc.), astfel incat sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2017, Slovenia si Estonia au finalizat acest proces anul trecut.

In schimb, tarile vestice au deja practica sau legislatie in privinta transparentei companiilor. Marea Britanie are o lege din 2006, Suedia din 2007, Spania si Danemarca din 2011, iar Franta din 2012. Legea societatilor comerciale din Marea Britanie le impune firmelor sa mentioneze nivelul emisiilor de dioxid de carbon in raportul anual. „In Marea Britanie, rata includerii informatiilor privind emisiile de dioxid de carbon in Raportul anual este foarte ridicata, de 90%, dar numai 9% dintre companii spun ca includ toate datele despre aceste emisii”, se precizeaza in studiul KPMG Mai bine stau Olanda si Spania, unde 27% dintre marile companii poluatoare raporteaza emisiile de dioxid de carbon in totalitate.

In studiul KPMG, in Europa, in randul firmelor mari si poluatoare, media de raportare a emisiilor de dioxid de carbon este de 74%, dar diferenta este semnificativa intre Europa de Vest, cu 79%, si cea din Est, cu 61%. „Acest lucru se va schimba, ca urmare a Directivei europene privind raportarea non-financiara. Legea Grenelle II, in Franta, impune companilor mari listate sa prezinte un raport privind emisiile de dioxid de carbon in Raportul anual de management, iar, din 2016, acest raport va include obligatoriu informatii privind schimbarile climatice. De asemenea, 1.100 dintre cele mai mari companii din Danemarca trebuie sa mentioneze, in raportul anual, emisiile de dioxid de carbon si mai ales informatii despre schimbarile climatice si despre drepturile omului”, scriu expertii KPMG.

SASE ANI, DE LA IDEE LA RAPORTARE

Comisia Europeana a subliniat necesitatea de a creste transparenta informatiilor sociale si de mediu furnizate de firmele din toate sectoarele prin comunicarea „Actul privind piata unica – Douasprezece parghii pentru stimularea cresterii si intarirea increderii – «Impreuna pentru o noua crestere»”, publicata in aprilie 2011. Necesitatea a fost reiterata prin comunicarea „O noua strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea sociala a intreprinderilor”, adoptata pe 25 octombrie 2011.

Dupa mai multe discutii, propuneri si rezolutii, in Directiva 2013/34/UE privind situatiile financiare anuale, situatiile financiare consolidate si rapoartele conexe ale anumitor tipuri de intreprinderi, care a intrat in vigoare in iulie 2013, au aparut reglementari legate de transparenta companiilor mari. Pornind de la acestea, in februarie 2014, Parlamentul European si Consiliul Europei au ajuns la un acord privind o Directiva CSR, care a devenit Directiva 2014/95/EU. Aplicabila din 5 decembrie 2014, aceasta a modificat si a completat Directiva 2013/34/UE.

„Prezentarea de informatii non- financiare este un element determinant pentru gestionarea tranzitiei catre o economie sustenabila la nivel mondial, care sa combine profitabilitatea pe termen lung cu justitia sociala si protectia mediului”, se precizeaza in Directiva CSR Pana pe 6 decembrie 2018, Comisia Europeana va analiza Directiva CSR si, daca este cazul, o va modifica.

Toti vom avea, in 2030, o viata mai buna. Sau cel putin de asta incearca sa se asigure Organizatia Natiunilor Unite (ONU), prin cele 17 mari obiective pe care le-a stabilit tarilor membre. Pe langa o provocare grea pentru guverne, acestea sunt si o oportunitate interesanta pentru companii.

SDG-URI 2030. CUM VOM AJUNGE LA O LUME ECHILIBRAT DEZVOLTATA?

ONU a introdus un nou cadru de dezvoltare globala anul trecut, cand au expirat cele opt Obiective de dezvoltare al mileniului (O.D.M.), in vigoare din 2000. Cele 193 de tari membre ale organizatiei au adoptat, in 25-27 septembrie 2015, dupa trei ani de discutii, „Agenda 2030 privind Dezvoltarea Durabila”, care a intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2016. Aceasta cuprinde 17 obiective de dezvoltare durabila (sustainable development goals – SDG), impartite in 169 de tinte, de atins pana in 2030, al caror scop este sa puna capat saraciei, sa asigure o viata demna si oportunitati tuturor oamenilor, precum si sa protejeze planeta.

„Noul cadru de dezvoltare extinde domeniul de aplicare al ODM- urilor, prin includerea unor obiective economice si de mediu, alaturi de cele de dezvoltare traditionale, precum sanatatea si educatia. Fata de precedentele obiective, SDG-urile vizeaza o societate mult mai pasnica, mai bine reglementata si unitara”, a subliniat Marie Wibe, Senior Manager in cadrul departamentului Government Affairs and Post 2015 al ONU, intr-un editorial.

SDG-urile sunt un mare pas inainte fata de ODM-uri, pentru ca propun obiective universale care articuleaza necesitatea si oportunitatea comunitatii globale de a crea impreuna un viitor durabil intr-o lume interconectata, se subliniaza in studiul „Revizuirea tintelor Obiectivelor de Dezvoltare Durabila: Perspectiva Stiintifica”, realizat de International Council for Science (ICSU) si de International Social Science Council (ISSC). „Succesul SDG-urilor depinde, in parte, de alinierea obiectivelor si a tintelor cu cele din alte acorduri internationale, precum Cadrul post-2015 pentru reducerea riscurilor de dezastru, negocierile UNFCCC privind noul acord pentru clima si Finantarea pentru Dezvoltare (…), precum si armonizarea cu obiectivele Aichi Biodiversity si masurile de protectie sociala ale Organizatiei Internationale a Muncii”, se detaliaza in studiul realizat de ICSU si ISSC.

MAJORITATEA TINTELOR TREBUIE DETALIATE

Totusi, din 169 de tinte, doar 29% sunt bine dezvoltate, 54% ar fi mai puternice daca ar fi mai bine detaliate, iar 17% necesita o munca semnificativa, potrivit studiului celor doua organizatii stiintifice. In plus, indeplinirea unei tinte poate avea consecinte nedorite asupra alteia sau altora, daca acestea sunt urmarite separat. „Prin abordarea tintelor in mod integrat, rezultatele dorite pot fi atinse pentru mai multe obiective.

Cele mai multe zone ale obiectivelor sunt interconectate, iar mai multe tinte pot contribui la mai multe obiective. De exemplu, eradicarea saraciei (SDG1) nu poate fi realizata fara indeplinirea securitatii alimentare (SDG2), fara succesul politicilor macroeconomice legate de ocuparea fortei de deplina productiva si munca decenta (SDG8), al reducerii inegalitatii (SDG10) si al sporirii rezistentei la schimbarile climatice (SDG13)”, se mai scrie in studiul realizat de ICSU si ISSC.

Cu toate acestea, exista compromisuri importante in obiective si in tinte. „De exemplu, o intensificare a utilizarii terenului in agricultura pentru a ajuta la incetarea foametei poate duce la pierderea biodiversitatii, precum si la suprasolicitarea si/sau poluarea resurselor de apa, iar, in aval, la efecte (probabil negative) asupra mediului marin, care, la randul lor, ar putea exacerba problemele de securitate alimentara”, arata studiul celor doua institutii.

De asemenea, unele obiective nu sunt masurabile, iar, ori de cate ori este posibil, SDG-urile propun nivelul minim care ar putea fi obtinut. „De exemplu, cifrele sunt doar orientative la tinta de reducere a poluarii apei, la cresterea reciclarii si reutilizarii in conditii de siguranta a apelor reziduale sau la prevenirea si reducerea poluarii marine”.

BENEFICIILE PENTRU BUSINESS

Realitatea este ca doar guvernele, fara sprijinul companiilor, nu pot asigura atingerea SDG-urilor, a subliniat Bob Eccles, presedintele fondului Arabesque Partners si unul dintre cei mai mari specialisti in raportare de CSR, la nivel global, intr-un editorial din Forbes. „Vorbesc in special de cele mai mari de 1.000 si ceva de corporatii din lume, dintre care cele mai mari au mai multe resurse financiare si umane decat unele tari mici si mijlocii. (…) Agenda 2030 este o veste foarte buna pentru corporatii.

Obiectivele sale reprezinta oportunitati de afaceri clare pentru acele companii care inteleg ca schimbarea durabila poate fi indeplinita prin produse si servicii inovatoare. (…) Nicio companie nu poate contribui in mod semnificativ la toate cele 17 SDG-uri. (…) Egalitatea de gen si reducerea inegalitatii sunt aspecte critice pentru fiecare afacere”, a mai scris Eccles.

Pentru companii, Global Compact, Global Reporting Initiative si Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabila lucreaza la un set de instrumente care va oferi abordari pentru alinierea strategiilor de afaceri cu SDG-urile, evaluarea impactului, stabilirea obiectivelor orientate spre viitor si comunicarea rezultatelor intr-o maniera credibila. In plus, raportul „Arhitectura Angajamentului luat de Afaceri dupa 2015” al ONU propune cadrul si modul de implementare treptata a SDG-urilor de catre companii, autoritati si diverse organizatii.


Acest articol face parte din primul numar al revistei The CSR Report. Comanda AICI.


Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Comanda online revista The CSR Report. Livrare GRATUITA! Dismiss