Noutati

Businessul in 2018: presiune&perfectiune

Avantul luat de sustenabilitate i-a transformat pe liderii marilor companii, fie ca si-au dorit sau nu, in agenti activi ai schimbarii. Obiectivele lor au depasit pierderile si profitul, iar acum li se cere sa schimbe lumea.

De Iuliana Roibu, Managing Partner Reporting Division The CSR Agency; Director Editorial The CSR Report


Articolul face parte din numarul #4 al The CSR Report. Comanda AICI.


Afacerile zilelor noastre sunt sub o lupa tot mai mare si tot mai vigilenta. Stakeholderii asteapta de la afaceri totul: sa fie angajatori impecabili, sa garanteze diversitatea si egalitatea, sa investeasca in economia locala, sa joace un rol tot mai important in protectia mediului, sa atinga obiective de dezvoltare durabila si cumva sa creeze mediul propice pentru ca 9 miliarde de oameni sa poata trai pe planeta pana in anul 2050.

Toate acestea, dar la vedere. Social media nu iarta nicio inadvertenta, nicio greseala, nicio ezitare. Analistii privesc cu atentie la semne si slabiciuni, consumatorii citesc etichetele printre randuri, angajatii isi dau silinta, dar cu asteptari tot mai mari.

Nu a fost intotdeauna asa. Si nu ma refer doar la modul cum internetul si suita facebook/instagram/twitter au mutat focusul si modul prin care companiile comunica si aleg sau nu sa comunice. Vorbim despre o presiune a binelui si despre faptul ca nu exista alternativa la ea.

„Stakeholderii asteapta de la companii totul: sa fie angajatori impecabili, sa garanteze diversitatea si egalitatea, sa investeasca in economia locala, sa joace un rol tot mai important in protectia mediului, sa atinga obiective de dezvoltare durabila si cumva sa creeze mediul propice pentru ca 9 miliarde de oameni sa poata trai pe planeta pana in anul 2050. Toate acestea, dar la vedere.”

Este adevarat ca pe noi, in Romania, aceasta presiune ne-a luat un pic pe nepregatite. Tocmai pentru ca am fost rupti de lume jumatate de secol, iar apoi ne-am revenit greoi si inca mai incercam sa intram in pas cu lumea. Asta poate sa ne scuze, dar nu poate sa ne ierte.

In timp ce noi faceam fata nationalizarilor si industrializarii fortate, anii ’70 aduceau in discutie efectele pesticidelor asupra mediului inconjurator. Rachel Carson, o conservatoare infocata, punea prima data problema responsabilitatii companiilor asupra faptelor lor. S-au nascut organizatii noi, precum WWK, Greenpeace, iar Rainbow Warrior 1 era lansata pe apa pentru a confrunta flotele norvegiene si islandeze care vanau balene, declansand un lant de evenimente care a dus la interzicerea pescuitului de balene in 1986.

Asa a inceput o miscare de activism social, care a atras atentia publicului asupra impactului afacerilor asupra mediului. Anii ’80 si ’90 au fost anii de debut ai globalizarii, cu bune, dar si cu rele, precum dezastrul de la Bhopal (1985) si Cernobalul (1986), care au atras din nou atentia asupra impacturilor catastrofice ale industrializarii. A urmat expunerea conditiilor de munca din supply chainul Nike, care a dus la reactii furioase privind drepturile omului in tarile producatoare ieftine. Nike si alte companii au introdus in prima parte a anilor 90 coduri de conduita pentru furnizori si a inceput sa auditeze tot lantul de productie.

Anii 2000 au fost anii cand colaborarea si transparenta au devenit instrumente tot mai eficiente de lucru, culminand cu momentul cand Obiectivele de Dezvoltare Globala ale Global Compact au dat afacerilor din intreaga lume o metoda de a se implica si de a-si masura eforturile.

Sfarsitul anilor 2000 a fost debutul pentru era raportarii de sustenabilitate, care a devenit din ce in ce mai sofisticata si care a pus definitiv in aceeasi propozitie obiectivele de dezvoltare globala si impactul afacerilor.

Asta nu inseamna ca dezastrele industriale sau greselile intentionate nu au continuat sa distruga afaceri, vieti sau industrii. De la scurgeri petroliere grave, scandaluri de munca fortata si pana la masini cu emisii nedeclarate, eforturile companiilor de a se comporta etic au trecut prin nenumarate evenimente negative. Toate acestea au dus la cresterea regulamentelor si dezvoltarea de legislatii care sa creasca transparenta si sa reduca impactul social si de mediu. In acest context a aparut si Directiva Europeana 95/2014, transpusa in 2015 in Romania, care obliga toate companiile locale cu peste 500 de angajati, listate la bursa, cu actionariat de stat sau cu activitati in zona financiara sa publice rapoarte de sustenabilitate.

In zilele noastre, a-ti fi bine inseamna sa faci totul bine.

Nici nu prea ai cum altfel, pentru ca asteptarile sunt tot mai mari. Consumatorii, ONG-urile, investitorii si comunitatile fac presiune pentru cat mai multa transparenta. Companiile integreaza prioritatile de mediu si pe cele sociale in strategia core a organizatiei, fara a mai face distinctie intre sustenabilitate si obiectivele de business. Investitorii se fac tot mai auziti: anul trecut, Mark Carney, guvernatorul Bank of England, si Michael Bloomberg au facut un apel catre toate companiile publice, care trebuie sa ofere date complete si complexe privind riscurile de mediu, deoarece investitorii trebuie sa poata lua decizii informate.

Toate acestea ajung pe mesele unor CEO pentru care dezvoltarea sustenabila este sau nu o prioritate in acest moment. Dar finantarile, recomandarile, clientii, furnizorii, ratingurile – acestea sunt toate produse globale, si nicio companie mare, cu ambitii, nu poate sta in afara lor, respectiv nu poate functiona in lipsa acestora.

„Pentru a putea crea schimbarea pe care toata lumea o doreste, orice CEO, alaturi de boardul companiei sale, va trebui sa isi transforme modelul de business pentru ca sustenabilitatea sa devina norma in tot ceea ce face”, declara intr-o discurs din 2017 Gail Klintworth, presedinte al Business and Sustainable Development Comission.

Viitorul este despre leadership si despre profit. Niciunul dintre cele doua nu se poate realiza insa fara oamenii valorosi, fara clientii multumiti, fara investitorii bine informati, fara furnizorii corecti. Fiecare categorie de stakeholderi asteapta sa fie informata, corect adresata si niciodata omisa de la masa transparentei.


Articolul face parte din numarul #4 al The CSR Report. Comanda AICI.


Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Comanda online revista The CSR Report. Livrare GRATUITA! Refuză