Ceara din urechi nu face CSR
Incep sa cred tot mai tare ca ne mintim singuri si unii pe altii. Ne batem frumos pe umeri cat de responsabili suntem si cum luptam cu fortele raului si apoi publicam rapoarte de CSR, in care descriem frumos cat mult bine facem si cum avem o misiune si niste valori in care credem si pe care le respectam.
Si in momentul imediat urmator, tragem o flegma in ochi intregii lumi si aratam de fapt ca nu dam o ceapa degerata pe principiile alea pe care cu atata gratie le descriem in sus-numitul raport.
Cu alte cuvinte ne doare in dos, pentru ca vrem doar sa vindem produsele si atat.
De ce spun asta? Doua evenimente mi-au atras atentia in aceasta saptamana si am inteles inca o data ca ne cam furam palaria unii altora si doar ne prefacem ca suntem responsabili, fara a fi cu adevarat responsabili.
Si stiu ca probabil o sa ma injure unii si altii si o sa se cam supere pe mine multi din companii, dar nu putem evita la nesfarsit realitatea, invartindu-ne in jurul cozii.
Mihai Barsan, presedintele IAA Romania a facut un apel saptamana aceasta ca publicitarii sa aleaga „responsabil” pe ce canale si prin ce emisiuni isi fac reclama. Citatul lui, pe care l-am regasit intr-o stire de pe Hotnews, este acesta “Fiecare in parte, am putea sa avem o atitudine responsabila in cea ce priveste emisiunile si orice alt tip de continut media cu care ne asociem.”
Apelul a fost facut chiar in deschiderea galei Premiilor de Excelenta IAA, acordate luni seara. La gala de luni seara, Mihai Barsan a mai spus ca ce face IAA pentru industria de comunicare – industrie a carei influenta asupra societatii este foarte mare – nu mai e suficient: “Ce facem noi, ca industrie de comunicare, pentru Romania? Un exemplu: ce fel de continut media, ce fel de atitudini si limbaj sustinem cu bugetele noastre? Ca industrie, avem o mare influenta si sunt convins ca putem sa ne asumam proiecte care sa inspire, care sa aduca o schimbare in bine. De fapt, unii chiar au facut aceste lucruri”, a spus Barsan, facand trimitere la castigatorii acestei editii a premiilor de excelenta IAA, in ideea ca “excelenta nu inseamna doar competenta, inseamna si implicare si caracter”.
Pana aici, nimic neobisnuit, chiar foarte frumos, ca in sfarsit aceasta industrie da semnalul intoarcerii la responsabilitate. Am apreciat pozitia lui Mihai Barsan, cu atat mai mult cu cat vine intr-un moment in care societatea romaneasca are nevoie de modele si de o mai multa responsabilizare. Iar companiile pot face asta prin orice mijloc pe care il au la dispozitie.
Si apoi, exact a doua zi dupa acest mesaj, vine si flegma.
In editia de marti a emisiunii WowBiz, de la Kanal D, telespectatorii au putut vedea in direct cum sunt curatate de mizerie urechile unei anumite Anca de la Strehaia. Si ca postul de televiziune a decis sa difuzeze aceste materiale, extrem de educative, este treaba lui, ca stim ca in goana dupa rating, nu mai conteaza pe ce cadavre calcam.
Insa in aceasta emisiune a fost girata si sponsorizata de mari clienti, care au avut reclama. Potrivit Paginademedia.ro, 59 de reclame au fost identificate in emisiune. Sursa citata spune ca “intr-o perioada in care incarcarea statiilor cu reclame este maxima, si editia WowBiz de aseara a numarat zeci de spoturi. Pe langa marcile de medicamente in lista clientilor se regasesc si branduri din randul marilor advertiseri, precum Coca Cola, McDonalds, Orbit, Engie, NN Asigurari de viata, Western Union, Duracell si Orange.”
Iar acest caz nu este singular, avem nenumarate exemple de emisiuni de tot felul care prezinta la propriu zoaie, mizerie umana, dezumanizare. Deontologia jurnalistica nu mai exista. Goana dupa rating si dupa trafic s-a transformat intr-o cursa contra cronometru al carui castigator nu mai stie cum sa ridice poalele in cap ale invitatilor si cum sa beneficieze de toate fluidele lor in direct la ore de maxima audienta. Si critica este legata de derapaje, nu de a gasi o modalitate placuta de a face emisiuni distractive.
Si atunci unde sunt valorile alea frumoase si responsabilitatea clientilor care cumpara reclame in asemenea emisiuni? Inteleg ca vor sa isi vanda produsele si nu mai conteaza cum si cui si in ce fel, dar atunci o sa vreau sa vad in rapoartele de CSR ca mentioneaza acest lucru. Ca responsabilitatea lor de jucatori sociali ai comunitatii se opreste cand vine vorba de a maximiza vanzarile si profitul, mai ales prin reclamele in diferitele canale tv.
Cand vedem zoaiele pe televizor pe care ele o finanteaza pana la urma, cum mai pot privi copiii sau proprii angajati in ochi si pot sa le spuna ca ei sunt responsabili? Ah, poate ma insel si de fapt responsabilitatea este de doua feluri: una pentru CSR si cealalta pentru profit.
Daca CNA nu face nimic in aceasta privinta, asa cum ar trebui sa faca si sa fie un buldog al deontologiei si a modului in care se face media in ziua de astazi, atunci companiile si industria de publicitate ar trebui sa isi asume si acest rol de educare. Daca nu fac asta, atunci degeaba mai vorbim de CSR. Putem sa ne luam toti jucariile si sa plecam acasa si gata. Ca daca nu credem cu adevarat in ce scriem si spunem in rapoartele de CSR, nu avem cum sa fim responsabili.
E ca si cum acasa invatam copii ca nu e bine sa injure si sa vorbeasca urat, si in momentul in care iesim pe usa avem un limbaj de mahala. Mi-ar placea sa vad ca actiunile mari sunt insotite si de acest gen de actiuni mici, pentru caabia atunci putem vorbi cu adevarat de responsabilitate si de sustenabilitate pana la capat.
Leave a comment