Noutati

Cei 7 ani de…companie

Degeaba vorbim de actiunile unei companii, fara sa ne referim la actiunile oamenilor ei. Responsabilitatea ar trebui sa inceapa de la primul pana la ultimul angajat. Doar asa vom schimba cu adevarat ceva in mediul economic sau in cel politic, altfel ne imbatam din nou cu apa rece si ne felicitam de ce frumos stim noi sa facem strategii si programe.

Zilele acestea toate subiectele sunt legate de tragedia greaca si de posibilele efecte. Nu stim cum se va termina, insa sper ca poporul grec sa fie mai responsabil decat conducatorii pe care ii are si sa voteze exact ceea ce trebuie pentru binele lor si al Europei, pentru a putea depasi intr-un final aceasta drama.

Si pentru ca am vorbit de responsabilitate, sa revenim la pe taramuri locale si sa vedem cum este ea perceputa aici. Toata ziua buna ziua auzim vorbindu-se de responsabilitate, de companii responsabile, de oameni responsabili, de actiuni responsabile, de o clasa politica responsabila…

Insa de cele mai multe ori aruncam doar cu vorbele, incoace si incolo, fara a le da si greutate, prin faptele pe care le facem, pentru a fi autentice. Insa la nivel conversational, totul se invarte in sfere inalte: responsabilitate, corectitudine, eficienta, productivitate, strategii, misiune, valori, principii etc.
In final, de fapt, realitatea ne arata ca traim intr-un univers marginit, in care formele fara fond supravietuiesc, si inca destul de bine.

Am si un exemplu concret: vorbesti cu cineva dintr-o companie despre anumite proiecte, stabilesti cadrul de actiune, totul e bine si frumos pana la momentul in care trebuie trecut la etapa implementarii acelor proiecte. Surpriza: respectiva persoana devine brusc indisponibila pe orice cale. E drept porumbel calator nu am trimis, dar mai e timp.

O sa tot repet: CSR-ul inseamna responsabilitatea corporativa a companiilor, adica asumarea obligatiei de a face anumite lucruri, de a raspunde pentru ele, de a da socoteala si in final de a accepta si suporta consecintele actiunilor lor. Cu mare respect, scriu si recunosc meritele companiilor care se implica in comunitati si fac programe autentice de CSR.

Revenind insa la exemplu, problema apare atunci cand oamenii care lucreaza in aceste organizatii considera ca sunt separati de misiunea, valorile si actiunile de CSR pe care le face compania si pastreaza doar la nivelul limbajului setul acesta de instrumente. Cand vine vorba de a fi si ei pe masura actiunilor pe care le propovaduiesc, lucrurile incep sa scartaie, uneori chiar sa se cutremure. CSR-ul inseamna sa ducem atitudinea responsabila adanc in ADN-ul companiei, cu alte cuvinte catre orice angajat din respectiva organizatie, indiferent ca este CEO-ul sau femeia de serviciu, ca lucreaza de o luna sau de 20 de ani. Degeaba facem programe frumoase, daca oamenii care lucreaza acolo e comporta iresponsabil in restul timpului.

Companiile sunt facute de oameni, iar daca actiunile angajatilor nu sunt responsabile, organizatia se descalifica ca un partener responsabil. Pana la urma asta inseamna responsabilitate: sa ne asumam actiunile zilnice, sa ajungem la acel grad de maturitate in care stim sa cinstim orice partener, sa recunoastem ce am gresit.

Din pacate, in Romania, responsabilitatea ramane doar un cuvant gol de multe ori si ne lovim de fapt de impolitete si de o lipsa de maturitate, ca sa nu zic nesimtire. Iar in aceasta oala putem sa punem la gramada pe oricine, pentru ca multi sunt in acest fel, fie ca vorbim de oameni din companii, de functionari publici sau de reprezentanti ai mediului public si politic.

Degeaba vrem sa crestem frumos si sustenabil, daca baza este putreda. Degeaba o organizatie sustine ca este responsabila, in timp ce angajatii ei se comporta iresponsabil in relatia cu alti parteneri, indiferent care sunt acestia. Degeaba vorbim de etica mediului de afaceri, daca pe la colturi incepem sa ne barfim unii pe altii si aruncam cu zoaie. Degeaba ne batem cu pumnii in piept de cum schimbam noi Romania, daca la nivel micro, cele mai mici verigi ale lantului incep sa se subrezeasca si sa rugineasca.

Cum sa mai crezi o companie ca este responsabila social cand angajatii ei angajatii arunca sticlele pe geamul masinii sau mucurile de tigara? Cum sa mai crezi o companie cand oamenii cu care vorbesti nu iti mai raspund la telefon sau la mail? Cum sa mai crezi o companie care una zice si alta face?

Suma actiunilor unei companii (ale unei institutii, ale unui partid, ale unui guvern, ale unei familii etc) este data de suma celor implicati in acele actiuni, adica a angajatilor cei care reprezinta compania zilnic. La fel cum ne dorim lucruri de la stat, dar statul nu inseamna o entitate fara fond, asa este si cu compania.

Degeaba vorbim de actiunile unei companii, fara sa ne referim la actiunile oamenilor ei. Responsabilitatea ar trebui sa inceapa de la primul pana la ultimul angajat. Doar asa vom schimba cu adevarat ceva in mediul economic sau in cel politic, altfel ne imbatam din nou cu apa rece si ne felicitam de ce frumos stim noi sa facem strategii si programe.
Adica vom fi din nou niste forme fara fond, dar mandri nevoie mare ca am schimbat lucrurile, fara sa facem, de fapt, cu adevarat nimic fundamental.

credit foto:© Yuryz | Dreamstime.comWho Is Responsible Photo

About Alexandru Ardelean (149 Articles)
Alexandru Ardelean este, de la 1 martie 2015, Redactor Sef al The CSR Report si Managing Director al diviziei de publishing a The CSR Agency - agentie de consultanta in management specializata in CSR (Responsabilitate Sociala Corporativa). Inainte de a se alatura echipei The CSR Report, Alexandru a fost senior editor la Biz pentru 8 ani. Lucreaza in presa de peste 12 ani si este pasionat de aceasta meserie.

2 Comments on Cei 7 ani de…companie

  1. Suna ca in toate companiile de stat, ca si in cele private , nu putine, in care nimeni nu da doi bani pe sustenabilitate, protectia mediului, responsabilitate sociala(desi cuvinta mari arunca peste tot ca faci imagine cu ele) incepand de sus si pana jos; iar angajatii imita sefii.
    Iar CSR implica nu doar responsabilitate ci si raspundere, da, aceea pe care o au managerii sau cei ce conduc; eu n-as vorbi de angajati care arunca sticle pe jos cand OMV polueaza mediul si da bani pentru actiuni care sa-i faca a parea lideri in CSR.
    Clar, CSRul inseamna in primul rand ca propria afacere, propriul business sa fie etic, transparent, sa protejeze mediul, drepturile omului si sa fie sustenabil economic vorbind.
    Sa ceri propriilor angajati sa faca ceea ce nu faci tu, companie (eventual doar „te faci ca faci”) e o mare minciuna, pe care nu o inghite nimeni si nu o sterge niciun „green washing”.
    In Romania, la firmele de stat (sic!), ca si la privat, imparatul e gol, chiar daca raporteaza nonfinanciar…

  2. De acord cu tine. Angajatii imita sefii, de aceea este nevoie ca si sefii si angajati sa isi schimbe atitudinea si sa fie si responsabile si raspunzatori pentru ceea ce fac. Ba sa vorbim de toti cei care fac ceva aiurea, atat de cei care arunca sticle pe sjos, cat si de diferitele organizatii care nu respecta regulile.
    Si eu cand vorbeam de responsabilitate, cer atat companiilor, cat si angajatilor, sa faca acest lucru si nu doar greenwashing.
    Si tocmai ca inca nus e raporteaza non-financiar, sau prea putin, nesemnificativ pentru amploarea mediul economic din Romania.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Comanda online revista The CSR Report. Livrare GRATUITA! Refuză