Noutati

CSR-ul de toate zilele

Cum ar putea companiile sa se implice in acest proces, al traficului din Bucuresti, usurand astfel viata tuturor: a angajatilor, a celorlati soferi, a locuitorilor. Ar insemna un oras mai curat, mai putin timp pierdut in trafic, nervi mai putini, angajati si cetateni mai fericiti.

Traffic jam | © Marian Mocanu | Dreamstime Stock Photos | © Marian Mocanu | Dreamstime Stock Photos © Marian Mocanu | Dreamstime Stock Photos

Vineri, ora 9.30. Calea Floreasca, Bucuresti. O coada de masini se intinde periculos de la intersectia cu Stefan cel Mare si pana dincolo de pata Floreasca. Ma uit cu groaza la momentul in care trebuie sa vina taxiul si nu va ajunge in timpul specificat pentru ca nu-i asa, traficul.

Am ajuns sa urasc cu patima traficul din Bucuresti. Este motivul pentru care nu mi–am luat carnetul niciodata, nici nu imi doresc si nu vreau nici masina. Nu ii vad rostul. Ca sa nu mai vorbim de zilele in care ploua! Sau, Doamne Fereste, sa ne tina providenta ca vine iarna si din noua o sa fim luati pe nepregatite, noi tara meditereanena, unde nu exista pic de zapada niciodata.

In fiecare zi care ploua, acest oras se transforma intr-o apocalipsa care mananca nervii soferilor, rabdarea pietonilor si pun la mare test autoritatile. Blocajele de zeci de metri in intersectiile mari lae Bucurestiului au devenit deja un fapt comun, mai degraba ne mira cand nu sunt blocaje in vreun moment al zilei in care de obicei ne asteptam sa fie. Plus ca eu nu inteleg rostul masinilor pe strada, inutr-un numar alarmant de mare, la ore la care se presupune ca oamenii aceia din masini, si sunt multi, Doamne, multi, ar trebui sa munceasca. Nu a reusit nimeni sa ma lamureasca ce e toti acei oameni, care se vantura prin oras, si nu numai. Ca la ore precum 12, 13 cand oamenii  cica muncesc, parcarile hipermarketurilor si mallurilor sunt pline, iar inauntru uneori abia ai loc de oameni. S-au introdus ore speciale de cumparaturi si eu nu stiu?

Sunt doua aspecte ale traficului, care m-au facut sa reflectez asupra subiectului, din nou, cand asteptam taxiul in ploaie, caci mi s-a rupt si umbrela.

Avem una bucata neputinta autoritatilor de a face ceva in directia asta. Si nu ma refer la a construi noi si noi pasaje, de orice fel, care incurca si mai rau traficul asta sufocat. Ci de incercari adevarate de fluidizare a traficului, prin construirea de parcari, ca sa nu mai vedem masinile care blocheaza cate o banda pe fiecare sens de mers, ca nu au unde sa parcheze, sa amendeze drastic (si astfel gasim si sursa de bani la bugetul local) pe cei care nu respecta regulile si chiar sa mearga pana la a le ridica carnetele definitiv, astfel incat sa incepem sa se diminueze fluxul de masini.

A doua bucata important este data de indolenta, nesimtirea si mojicia unora din conducatorii auto. Cei mai multi respecta regulile si stau cuminti in coloana, asteptand sa se faca verde, nu claxoneaza, nu depasesc pe interzis, nu taie coloana, prin stanga, ca ei se grabesc. Insa exista o mana de “viteji” care se considera niste Supermen ai soselelor si fac cam ce ii taie pe ei capul in trafic, de cele mai multe blocand complet intersectiile pentru ca oricum nu au unde sa se duca, cu toata graba lor. Poate cand s-or introduce elicopterele, o sa fie mai usor… Sau niste zepeline. Daca eu, eu zic ca o gondola ar rezolva problema. Tragem una frumoasa din Pipera in Berceni, cu program fix – una la fiecare jumatate de ora – si am rezolvat treaba. Gasim niste politicieni sa isi asume proiectul, la fel ca autostrada suspendata.

Bun, bun. si acum intrebarea de 1000 de puncte: Va intrebati ce legatura are traficul si frustrarea mea legata de trafic cu CSR-ul? Si de ce m-am apucat sa scriu si eu despre traficul din Bucuresti, din nou, ca stim cu toti ce e cu el si nu mai este nevoie de o alta parere.

transport

Stiu ca ati mai vazut acest gen de poza, dar am zis sa va readuc aminte. Fotografia apartine Organizatiei de Promovare a Ciclismului din Asutralia (Australia’s Cycling Promotion Fund).

Ma gandeam, de fapt, la cum ar putea companiile sa se implice in acest proces, usurand astfel viata tuturor: a angajatilor, a celorlalti soferi, a locuitorilor si, in final, chiar a autoritatilor. Plus ca am avea mai putin timp petrecut in trafic si mai mult timp cu familia sau in liniste la birou, fara nervii aferenti. Ar putea sa gandeasca niste proiecte in comun care sa rezolve o problema presanta, stringenta si care afecteaza in mare masura viata oamenilor, a angajatilor, a comunitatii si a mediului. Caci stim ce poluare si nivel de noxe emit toate aceste masini. Este un nivel de impliacare la fel de bun ca in orice alte gen de proiect, pentru ca vorbim de responsabilitate si de un nivel de trai si de bunastare a stakeholderilor din comunitate, aici ma rrefer la comunitatea mai larga a Capitalei si a zonelor din jur.

O prima solutie pe care eu o vad este sase  limiteze destul de mult numarul masinilor de serviciu. Nu toata lumea trebuie sa mearga toata ziua buna-ziua cu masina prin oras sau are cu adevarat nevoie de masina de la birou. Sa fim seriosi, orasul este plin si la 8 dimineata si la 12 si la 14 si la 16 si la 18 si la 20. Nu pot sa cred cain  toate acele masini sunt agenti de vanzare care umbla pe strazi dupa contracte. Sincer acum!

Sa incurajeze liniile de transport public si o solutie pentru companiile care au sedii mai indepartate (cum se practica de fapt de catre unele organizatii) sau cu multi angajati dintr-o anumita zona ar fi un soi de autobuze in parteneriat cu RATB sau cu alte companii private pentru angajatii lor.

O alta modalitate ar fi ride-sharing, un soi de Uber  intern in companie, folosind Intranetul companiei, se pot crea anunturi unde cei care au masina si merge intr-o anumita zona pot sa ia cu ei si pe alti colegi. Astfel in loc de 4 masini, am avea doar una.

Ma gandeam si la solutia parcarilor. Dupa ce pleaca angajatii, marile companii care au sedii in zonele centrale sau rezidentiale sau in zone cu trafic intens, ar trebui sa permita, folosirea parcarilor lor pentru riverani, cu o taxa, mai mica sau mai mare, in functie de beneficii, astfel incat sa se rezolve si aceasta solutie.

Sa incurajeze folosirea bicicletelor, a scuterelor, chiar punand la dispozitie angajatilor aceste modalitati de transport alternativ.

Traficul este una dintre problemele cele mai presante ale Bucurestiului, iar cand ploua devine si mai sinistru. Cred ca este in interesul tuturor pentru a gasi solutii la aceasta problema, avand in vedere ca putem rezolva mai multe aspecte: cele de mediu, cele sociale, cele de eficienta, de implicare etc..

Voi ce solutii vedeti la aceasta problema, care incepe sa para fara sfarsit? Si cum vedeti implicarea companiilor in proces?

About Alexandru Ardelean (149 Articles)
Alexandru Ardelean este, de la 1 martie 2015, Redactor Sef al The CSR Report si Managing Director al diviziei de publishing a The CSR Agency - agentie de consultanta in management specializata in CSR (Responsabilitate Sociala Corporativa). Inainte de a se alatura echipei The CSR Report, Alexandru a fost senior editor la Biz pentru 8 ani. Lucreaza in presa de peste 12 ani si este pasionat de aceasta meserie.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*