Noutati

Cum sa schimbi lumea?

Sa nu ne amagim totusi cu iluzia ca raportarea de CSR este simpla. Poate ca e simplu, ca enunt general, sa “respecti drepturile omului” sau sa “implementezi principii de sustenabilitate in activitatile organizatiei tale” insa, cand iti sufleci manecile si vrei sa te apuci de lucru, totul devine brusc neclar.

Eu raportez, tu raportezi, ei raporteaza un fenomen. Sau vorbim, vorbesti, vorbesc despre asta; e atat de simplu, in fond. Raportarea – pastrand proportiile, evident – nu este altceva decat o forma de comunicare, o metoda de cuprins common sense-ul, intr-un mod relevant si in baza caruia sa-ti poti fundamenta deciziile.

Fie ca vorbim despre angajati, despre clienti, furnizori sau – ceva mai incomod – despre comunitatea din jur care, hai sa o recunoastem, nu prea stim ce vrea si (ramane intre noi!) nici chiar ea insasi nu prea stie ce vrea de cele mai multe ori, raportarea AJUTA! Este o forma de-a traduce complexitatea in directii simple, de preferinta strategice, de actiune. Deci e utila, deci o facem…

Si apoi vine intrebarea concreta, cea de care fuge toata lumea: cine, cand, cum face raportarea? Raspunsul este, textual dar neexprimat: “de preferinta, nu eu!”. Daca va regasiti printre cei care si-au spus asta vreodata, in sinea lor, iata o veste buna: cine raporteaza, conduce! Mai discret, mai din umbra dar, totusi, este cel care identifica si pozitioneaza un proces, il urmareste si valideaza – sau nu!- performantele, sugereaza directiile lui ulterioare si, peste un timp, se intoarce ca sa vada daca el s-a schimbat asa cum ar fi trebuit sa se schimbe. Intr-un cuvant: management!

Si acum, ca i-am gasit un nume, sa nu ne amagim totusi cu iluzia ca raportarea de CSR este simpla. Poate ca e simplu, ca enunt general, sa “respecti drepturile omului” sau sa “implementezi principii de sustenabilitate in activitatile organizatiei tale” insa, cand iti sufleci manecile si vrei sa te apuci de lucru, totul devine brusc neclar. Iar ceea ce vrei sa incepi sa faci pare o batalie solitara.

E si normal: in jurul tau ploua cu termeni ca “sustenabilitate”, “durabilitate”, “cesereu”, “giarai”, raportare, stakeholderi si alte astfel de exprimari pretentioase pe care doamna Cecilia de la Contabilitate sau nea Costica de la Administrativ nu le inteleg (de-abia s-au obisnuit sa nu-si faca cruce cand aud de “chei-pi-ai”). Iar tu tocmai pe ei vrei sa-i schimbi pentru ca ei sunt “organizatia”. Ei sunt realitatea, ei sunt IMPACTUL SOCIAL de care tu, cumva, ai ajuns sa te ocupi.

Nu dispera: toata lumea trece prin etapa asta si, pana la urma, iese invingator. Ceva mai putin anul asta, ceva mai mult anul viitor, din ce in ce mai mult in fiecare dintre anii urmatori (nu planuiesti sa-ti schimbi jobul in viitorul apropiat, nu-i asa?).

Hai sa incepem de undeva. Nu te intreb de ce ai nevoie sa faci raportare de sustenabilitate; raspunsul, de obicei, e fie revoltator de simplu (“ni se cere de la HQ”) fie revoltator de complicat (“stii, noi… compania noastra… si sefu’… a vazut la o conferinta… si concurenta face… era acolo ceva cu indicatorii si cu companiile mari… si, stii tu, directiva aia… si e bine, ca noi avem niste probleme la fabrica cu primaria… si, oricum, mie imi place asta cu copiii si batranii… si noi am si plantat niste copacei anul trecut….si anul asta… o sa vedem, inca nu stim… dar a venit Directorul Comercial cu un ONG… si de la HR mi-au zis ca ar trebui sa facem ceva cu angajatii… si… e bine, nu?… doar toata lumea face cate ceva, noi de ce sa nu facem?”). Nici nu mai conteaza, important e ca trebuie – si vrei! – sa faci ceva. Si vei schimba lumea!

GRI (Global Reporting Initiative) te ajuta sa te organizezi. Si cum orice lucru simplu nu este altceva decat o abordare pas cu pas a complexitatii – sau viceversa – balaurul numit “raportarea de sustenabilitate” nu este altceva decat o succesiune de pasi simpli din care, progresiv, se naste o imagine clara a stadiului si directiilor strategice de dezvoltare sustenabila a organizatiei pe care o “pastoresti” (da, poti sa o pastoresti si din interiorul turmei, o sa vezi!).

Iata cuvintele cheie, in succesiunea cheie (ca e un proces, ai inteles): pregatire – comunicare – definire – monitorizare – raportare. Si, oops!, iata raportul de anul asta!

Mai vorbim…


Raul PopRaul Pop este director de programe la Asociatia Ecoteca. Este un activist de mediu, de formare tehnica. Avand studii de economist, cu specializare in managementul operatiunilor, Raul a acumulat experienta profesionala atat in protectia medului cat si in optimizarea proceselor de business. In calitate de manager si consultant, el ajuta companiile si institutiile publice sa dea coerenta activitatii proprii in contextul tot mai complex al unei lumi in profunda schimbare. Solutiile oferite de el incorporeaza elemente de politici publice, strategie, optimizarea proceselor si instrumente de productivitate, intr-un limbaj accesibil si directii de actiune clare.


credit foto: © Cammeraydave | Dreamstime.comHope World Globe Background Photo

Leave a comment

Your email address will not be published.


*