Conteaza ce lasam dupa noi

Dupa Noi este acel loc care ne aminteste ca ceea ce suntem, facem si alegem are un ecou ce va rasuna generatii dupa generatii in urma noastra. Dupa Noi este darul nostru pentru un viitor mai bun. Un loc unde traiesti pe deplin, in care poti sorbi frumusetea muntilor, a codrilor sau a raurilor. Unde intalnesti la tot pasul oameni care daruiesc din inima.
Dupa Noi este un bilet catre bucurie, catre optimism, catre echilibru. Este promisiunea noastra ca vom pastra intacte comorile pe care le-am descoperit, ca le vom proteja si ca ii vom inspira si pe altii sa ni se alature. Este angajamentul pe care ni-l luam in fata tuturor celor pe care ii stim si a celor pe care inca nu i-am cunoscut, ca vor putea sa se bucure de frumos si de bun.
DUPA NOI este un proiect Coca-Cola HBC Romania.
Acest articol face parte din primul numar al revistei The CSR Report. Comanda AICI.
NOI
De Cristian Delcea
Mi-am facut calculul (durata de viata medie la barbatii din Romania – varsta mea de acum + zilele in plus ale anilor bisecti): mai am de trait vreo 13.515 zile. Ma uit inainte, ma uit in urma, sunt cam pe la jumatatea drumului. Pot eu sa ma gandesc la ce ramane dupa mine cand mai am atatea dimineti in care sa-mi leg sireturile si sa ies din casa?
Cand mi s-a propus sa fac parte din proiectul „Dupa noi“, m-am gandit ca am prea multe de rezolvat ca sa ma opresc si sa fac bilanturi. E greseala pe care o facem cu totii: zicem ca la „dupa noi” o sa ne gandim mai incolo, acum trebuie sa ne gandim la ce e „inaintea noastra“. In Tara Dornelor am aflat ca de fapt „Dupa noi” se conjuga la prezent.
„Dupa noi!” spun copiii care strabat padurile Tasulesei. Curata rauri, sadesc copaci si poarta tricouri cu mesaje ecologiste. Sa vezi aceasta „armata” plecand pe cararile de langa Pasul Tihutei este ca si cum ai vedea reprezentarea grafica a cuvantului speranta.
„Dupa noi” spun si oamenii mari care incearca sa salveze muntele de poluare si prin asta sa ne dea o apa mai pura, alimente montane mai sanatoase si aer mai curat. Din nou abstractul devine foarte concret: „Salvati planeta” nu e doar o idee frumoasa, buna de rostit la ocazii, e si lupta unor oameni pentru ca iarba sa creasca in continuare pe pajisti. Pare o nimica-toata, dar nu este.
„Dupa noi!” ne indeamna din priviri batranii din Tara Dornelor atunci cand isi deschid casele si ne pun la masa, nu pentru ca i-a invatat cineva sa fie ospitalieri, ci pentru ca asa traiesc ei din totdeauna. Felul asta de viata e argumentul ca traditiile lor sunt bune si trebuie pastrate.
„Dupa noi” spun casele pictate din generatie in generatie la Ciocanesti, case cu laicere pe pereti si poze de nunta ingalbenite de ani.Toate acestea inseamna mandria dornenilor. Mandria, da, un cuvant care aici nu a avut niciodata rezonante negative.
„Dupa noi” poate fi si un sunet: tacanitul razboiului de tesut in zilele scurte de iarna, cand se lucreaza la camasile si itarii ce vor fi gata inainte de Paste. „Dupa noi” e si un miros: cand deschizi o lada de zestre simti parfumul lemnos al timpului. La acest „dupa noi” te duce cu gandul racoarea unui rau involburat, intr-o dimineata de vara. Sunt lucruri pe care trebuie sa punem mana si sa le facem mai bune si lucruri pe care trebuie doar sa le pastram asa cum sunt.
Cand am plecat din Tara Dornelor, stiam ca „Dupa noi” nu e o privire in urma. E tocmai gandul din fiecare dimineata, cand legam sireturile ca sa plecam din nou. „Dupa noi” e despre acel „inainte” comun. Cele 13.515 zile nu sunt ale mele, sunt ale noastre. Exista un „dupa” in orice „acum” si exista un „noi” in fiecare „eu” intalnit pe strada, in statia de metrou sau pe cararile muntilor.
DORNENII
De Andrei Craciun
Am avut, ca om-ziarist, ocazia sa intalnesc, in ultimii unsprezece ani, mii de oameni de pe mai multe continente. Tot felul de oameni, oameni cu bani si oameni fara bani, oameni cu onoare si oameni fara onoare, oameni intregi si oameni neispraviti, oameni invinsi de viata si oameni care pastreaza inca puterea iluziilor. Tot felul: de dreapta, de stanga, extremisti de centru, nebuni, fanatici, republicani, monarhisti, sportivi, boschetari, leprosi, aviatori, criminali, indragostiti, orbi. Am invatat, din aceste contacte directe, si nu de putine ori brutale, cate ceva despre natura umana.
Stiu, prea bine, cum pot fi oamenii, cat pot sa se inalte si cat pot sa decada. Stiu cum e viata in taramul de mijloc. In Tara Dornelor, am ajuns din acelasi motiv pentru care am ajuns oriunde altundeva: ca sa vad care e treaba si cu oamenii pe acolo. Am vazut.
Oamenii din Tara Dornelor sunt speciali, in intelesul romanesc al specialului. Ei nu le seamana celor de la campie.Au vorbele si faptele mai cumpanite. Au invatat mai bine rigorile rabdarii.Aici, ei au ramas proprietari pe pamanturile lor si au aflat ca daca nu muncesti nu prea traiesti. Asta e o lectie fundamentala. Aici, comunismul a facut mai putin rau. Conjugarea acestor factori conduce spre o tarie de caracter. E o proba de tarie de caracter, astazi, sa tii la traditii si sa te intereseze radacinile. Dornenii o au.
In rest, si in Tara Dornelor, tot oameni ca oamenii: oameni care iubesc, oameni care nu sunt iubiti, tarani cazuti in patima unui paharel in plus, oameni care repara Dacii in amurg, oameni care stiu ce inseamna curgerea rapida a unui rau si cum arata un cerb, oameni care cunosc proprietatile terapeutice ale rododendronului si nu se feresc sa spere ca viitorul va exista, iar generatiile urmatoare le vor duce mai departe mostenirea. Oameni care se gandesc la ce ramane dupa ei. Nu trebuie sa ai filosofia la baza ca sa iti rasara in orizont o asemenea intrebare. Nu. E nevoie doar de un bun-simt primordial. Dornenii il au si pe acesta.
Urasc sa generalizez. Nu o fac nici acum. Ii iau pe acesti oameni de la om la om, de la nuanta la nunata. Dar impreuna ei dau o comunitate. Iar comunitatea aceasta poate sa stea, fara probleme, dreapta in fata lumii. Nu si-au batut joc de timpul ce li s-a dat. Mi-a placut sa ii cunosc si sa le strang mainile. Candva, voi reveni.
Acest articol face parte din primul numar al revistei The CSR Report. Comanda AICI.
Leave a comment