Educatie pe tichet

Toti copiii din Romania de 3-5 ani provenind din familii defavorizate vor fi sprijiniti sa mearga la gradinita in fiecare zi, in urma unui proiect de lege, initiat de Asociatia OvidiuRo.

Un obiectiv major care influenteaza toate deciziile legate de sustenabilitate, fie ca vorbim de mediul public sau de cel privat, este educatia. Nu cred ca trebuie sa va mai dau motive, avand in vedere ca, fara o educatie formala, indiferent de nivelul la care va ajunge un individ, nu putem vorbi de dezvoltare personala pe deplin. In plus, o populatie educata devine un stakeholder avizat atunci cand vine vorba de orice initiativa, program, proiect, actiune etc. desfasurata de organizatiile publice sau private.

Stim cu totii ca in Romania avem o problema legata de educatie, mai ales in zonele defavorizate, unde parintii, tot din lipsa de educatie, si de bani, nu pun pret pe educatia copiilor lor.

Situatia este pe care sa se schimbe, doar la o semnatura distanta, pentru ca exista un proiect de lege care urmareste stimularea participarii copiilor la invatamantul prescolar, care mai trebuie promulgat de presedinte si publicat in Monitorul Oficial.

Proiectul de lege a fost initiat de Asociatia OvidiuRo, asumat de mai multi parlamentari, si priveste stimularea participarii in invatamantul prescolar a copiilor provenind din familii defavorizate. Acest proiect a fost votat in 7 octombrie de plenul Camerei Deputatilor cu 289 de voturi “pentru”, 1 “impotriva si 5 “abtineri”, iar in 17 octombrie a fost trimis la Cotroceni pentru promulgare.

Textul de lege prevede ca mecanismul central FCG – tichetul social conditionat de prezenta la gradinita – sa devina program de interes national, finantat de la bugetul de stat.

Altfel spus, odata cu intrarea in vigoare a acestei legi, toti copiii din Romania de 3-5 ani provenind din familii defavorizate vor fi sprijiniti sa mearga la gradinita in fiecare zi.

Este meritul asociatiei OvidiuRo, a carui misiune este ca fiecare copil sarac din Romania sa beneficieze de educatie timpurie de calitate, devenind, astfel, un membru activ al societatii. Un obiectiv de sustenabilitate, care iata devine program national, stabilit prin lege. Singurul impediment in succesul acestui program va fi implementarea lui corecta in comunitatile locale. Trebuie monitorizata implementarea lui si verificarea autoritatilor locale ca pun in practica legea, pentru ca intr-adevar programul sa isi atinga obiectivele.

De ce educatia?

Exista in acest moment doua initiative majore la nivel global si european care guverneaza agenda de sustenabilitate. Vorbim in primul rand de Obiectivele de Dezvoltare Sustenabila (SDG) (de care am tot vorbit si o sa tot vorbim) care au fost adoptate de ONU in septembrie (Romania a semnat declaratia care vizeaza aceste obiective si le-a asumat) si care propun rezolvarea a mai multor probleme globale in urmatorii 15 ani, si in al doilea rand, de Strategia Europa 2020, care guverneaza tarile membre UE si care a fost asumata si de Guvernul Romaniei. In ambele initiative, educatie este la mare pret, avand in vedere motivele de care vorbeam mai sus.

In cazul SDG, educatia este obiectivul cu numarul 4, care spune asa: “Asigurarea unei educatii inclusive si de o calitate echitabila pentru a promova oportunitatile de invatare de-a lungul intregii vieti.”

Din datele ONU, participarea la educatia primara in tarile dezvoltate a ajuns la 91%, insa, in continuare, 57 de milioane de copii nu merg inca la scoala. Mai mult de jumatate din acestia locuiesc in Africa sub-sahariana.

Se estimeaza ca 50% dintre copiii care care nu merg la scoala si au varsta primara locuiesc in zone de conflict.

In acelasi timp, 103 milioane de tineri la nivel mondial sunt practic in pragul analfabetismului, iar peste 60% dintre ei sunt femei. De aceea, ONU si-a propus ca prin masurile care vor fi adoptate in urmatorii 15 ani, toti acesti copii care nu merg la scoala sa beneficieze de educatie primara si secundara de calitate in mod echitabil si complet gratuit.

In plus, o alta tinta este accesul tuturor copiilor la dezvoltare de calitate atat din copilaria timpurie cat si in timpul educatiei prescolare, astfel incat sa fie pregatiti pentru educatia primara.

Evident, alte tinte sunt legate de accesul la educatia tehnica, vocationala si tertiara, eliminarea analfabetismului, asigurarea egalitatii de sanse in educatie, cresterea numarului tinerilor si adultilor care sa dobandeasca competente tehnice sau vocationale, astfel incat sa fie pregatiti pentru piata muncii, meserii decente sau antreprenoriat.

Din acest motiv, masura adoptata de Parlamentul Romaniei, la initiativa OvidiuRo, vine sa completeze perfect acestor tinte si poate asigura intr-adevar o educatie prescolara la cat mai multi copii, sa speram ca la toti.

Sa revenim putin si la Agenda Europa 2020 si sa vedem care sunt obiectivele la nivelul Uniunii Europene. Aceasta cuprinde doua obiective legate de subiectul educatiei: reducerea sub 10% a ratei de parasire timpurie a scolii (in cazul Romaniei este de 11,3%), precum si cresterea la peste 40% a ponderii absolventilor de studii superioare in randul populatiei in varsta de 30-34 de ani.

In plus, un alt obiectiv este saracia si excluziunea sociala, care vrea sa atinga pana in 2020 reducerea cu cel putin 580.000 de persoane pentru romania care sufera sau risca sa sufere de pe urma saraciei si a excluziunii sociale.

Dupa cum vedem, toate obiectivele converg spre acelasi lucru, asigurarea educatiei pentru toata lumea si reducerea saraciei si a excluziunii sociale, avand in vedere ca cele doua obiective sunt de cele mai multe ori conectate.
Din acest motiv, adoptarea acestui proiect de lege in acest moment vine sa asigure transpunerea in realitate a acestor obiective.

Situatia la nivel national

Si ca sa avem intreaga imagine, iata cateva cifre legate de ceea ce se intampla pe plan national.

Romania este pe locul doi in Europa in ceea ce priveste rata saraciei 929,4% in 2011, 36,5% in 2007, potrivit statiscilor de la Eurostat), are o rata mare a parasirii timpurii a scolii (17,4% in 2012)si o rata a natalitaii in randurile populatiei sarace de cel putin doua ori mai mare decat rata populatiei majoritare (potrivit studiului UNFPA-Declinul demografic si viitorul populatiei Romaniei).

Dupa cum se arata si in expunerea de motive a proiectului de lege, ne putem astepta ca 710.000 din cei 4,11 milioane de copii ai tarii sa abandoneze scoala in urmatorii 20 de ani, daca nu se iau de acum masuri care sa impiedice acest lucru.

Astfel ca, interventiile sociale de genul “stimulentelor financiare conditionate” si-au dovedit eficienta si in Romania, parintii copiilor care traiesc sub pragul saraciei primesc tichete sociale in valoare de 50 de lei pe luna, daca isi duc copiii la gradinita in fiecare zi.

Nu putem decat sa incurajam aceste masuri si sa le sprijinim, sperand ca masurile sa fie implementare corect si extinse la toate nivelurile, astfel incat toti copii sa beneficieze de educatie prescolara, primara, secundara si tertiara.