Romania ideala. Autoportret.
Romania dupa chipul si dupa asemanarea noastra (in care NOI sunt companiile care accepta ca transparenta, implicarea in comunitate, constientizarea si increderea sunt doar cateva dintre efectele benefice pe care traditia raportarii de responsabilitate sociala corporativa le-au avut asupra tarilor care aplica acest model de business de mai multi ani).
Articolul face parte din al III-lea numar al The CSR Report. Comanda AICI.
Cu o istorie inca mica in Europa si chiar mai mica pe plan global, raportarile CSR prind contur in Romania, 2017 fiind anul in care companiile cu peste 500 de angajati devin obligate sa aplice Directiva europeana in domeniu (95/2014). Lista companiilor din Romania care sunt impactate de obligativitatea europeana contine 680 de companii (care in 2015 aveau peste 500 de angajati) si este detaliata in paginile urmatoare ale revistei. Deocamdata, companiile din lista au in comun doar numarul foarte mare de angajati si responsabilitatea derivata, care le fac companii de interes national. Daca daca aceste companii ar avea in comun si un exercitiu prin care transparenta si responsabilitatea s-ar transforma, din doua cuvinte obisnuite, in proceduri de lucru si in scop in sine? “Din punctul nostru de vedere, cele mai importante beneficii pe care le-a adus politica raportarilor CSR in tarile care au instituit aceasta obligativitate tin de zona de transparentizare a companiilor. Credem ca politicile de transparentizare a afacerilor au avut efect semnificativ asupra modului cum s-au dezvoltat tarile respective”, crede Claudia Marta, Presedintele Fundatiei Tinmar. Un exemplu in acest sens ar fi tarile scandinave, care au o politica de asistenta sociala foarte bine pusa la punct si care implementeaza politici de CSR ce construiesc punti intre companii si societate, abordand probleme cu adevarat stringente si cu adevarat conectate la strategia prin care fiecare companie poate contribui.
Pe langa latura sociala a acestor raportari, ele au un impact clar pentru fiecare organizatie, deoarece consolideaza increderea stakeholderilor in impactul sustenabil al actiunilor lor. In final, nu doar conducerea companiilor profita de aceste masuri, caci efectele se vad la nivel de departamente, care inteleg mai bine nevoia de prioritizare si de alocare eficienta a resurselor, ceea ce creeaza valoare pe termen lung pentru stakeholderi si pentru societate.
“Raportarea te ajuta sa analizezi rezultatele obtinute, sa structurezi actiuni, sa prioritizezi in functie de impactul cuantificat si sa contribui mult mai eficient la dezvoltarea societatii in ansamblu. Cred ca traditia legata de obligativitatea raportarii a avut o influenta crescuta asupra modului cum s-au dezvoltat tarile respective, intrucat companiile au fost factori-cheie in constructia dezvoltarii comunitatilor, ele au creat valoare prin proiectele lor, si-au asumat obiective clare de dezvoltare si au facut tot posibilul sa le indeplineasca”, este de parere Claudia Oprescu, Expert Relatii Comunitare in cadrul Departamentului de Comunicare Corporativa si Afaceri Comunitare, BCR.
Nivelul de dezvoltare a unui stat este un cumul complex de factori ce tin de istorie, structura, politici, geopolitica si, uneori, chiar si de noroc. In acest ansamblu vast de elemente, micro si macro, se asaza acum si raportarile de sustenabilitate. Pana la urma, nu e nevoie doar de decizii macroeconomice pentru a schimba un mediu de afaceri, ci si de instrumente mai mici, care actioneaza cu forta de domino, de la mic la mare, pornind de la indivizi care invata sa isi masoare propriul impact si care devin evanghelisti ai unui mod sustenabil de a face business, dar si de la companii mari care aleg un drum si influenteaza apoi clienti, furnizori, parteneri si comunitati, ca o panza de paianjen ce se intinde tot mai mult.
“Toate companiile au un impact in ceea ce priveste clientii, furnizorii, partenerii si comunitatile in cadrul carora activeaza. Raportul ofera acea imagine de ansamblu despre rolul companiei in legatura cu publicurile interesate si explica rolul pe care compania si-l asuma pe termen mediu si lung”, spune Adina Ionescu, director Comunicare si Responsabilitate Sociala in cadrul grupului Renault.
In ultima instanta, responsabilitatea sociala asumata de o companie se reflecta atat in exteriorul ei – impactand comunitatea in cadrul careia activeaza, prin identificarea problemelor din comunitate si prin contributia la rezolvarea acestora – cat si in interiorul ei, prin masurarea obiectiva a progresului, prin eficientizarea proceselor interne si prin imbunatatirea ulterioara a serviciilor oferite.
Raportarea CSR este un semn de maturizare a businessului, care arata ca responsabilitatea sociala face parte din strategia companiei. Asa cum in business masuram impactul anumitor decizii si indeplinirea obiectivelor, si in CSR o analiza corecta si completa ne arata care sunt ariile de imbunatatire, considera Anna Katharina Scheidereiter, Responsabil CSR in cadrul Kaufland Romania: “Conceptul dezvoltarii durabile presupune integrarea unui comert sustenabil in cadrul tuturor proceselor operationale, precum si asumarea raspunderii pentru mediu si societate. Companiile sunt parte din comunitate si trebuie sa isi asume rolul de partener social implicat, contribuind cu adevarat la cresterea calitatii vietii oamenilor”.
Atunci cand discutia trece spre situatia din Romania, toata lumea este de acord cu un lucru, si anume ca raportarile de acest tip si, totodata, implicarea responsabila a multor companii sunt la inceput de drum. Exceptiile vin dinspre multinationale, care au adus in Romania practici deja incetatenite la nivel de grup. Procesul se va accelera din acest an, cand marile companii, cu peste 500 de angajati, intra sub obligativitatea Directivei europene in domeniu si trebuie sa realizeze propriile raportari nonfinanciare.
“Din ce in ce mai multe companii incep sa raporteze in Romania, unele pentru ca isi doresc sa fie percepute ca niste companii transparente, altele pentru ca stiu ca este de datoria lor sa cuantifice, sa analizeze si sa adapteze modul cum actioneaza sustenabil si sa comunice acest lucru tuturor stakeholderilor lor”, crede Claudia Oprescu (BCR).
“Conceptul dezvoltarii durabile presupune integrarea unui comert sustenabil in cadrul tuturor proceselor operationale, precum si asumarea raspunderii pentru mediu si pentru societate. Companiile sunt parte din comunitate si trebuie sa isi asume rolul de partener social implicat, contribuind cu adevarat la cresterea calitatii vietii oamenilor” – Anna Katharina Scheidereiter, Kaufland Romania.
Pana la urma, motivul pentru care companiile abordeaza subiectul – din convingere sau din obligatie – nu conteaza prea mult, atata timp cat efectele sunt benefice si se vad. Nevoia de a face aceste raportari va obliga companiile din Romania, nu intotdeauna atente la mediul in care activeaza, si sa stabileasca obiective si sa fie mai atente la modul in care functioneaza, la impactul pe care il au, dar si sa respecte obiectivele pe care isi doresc sa le raporteze. “Toate aceste lucruri nu pot duce decat la responsabilizarea companiilor cu efect pozitiv direct asupra societatii per ansamblu”, adauga reprezentantul BCR.
Un lucru la care firmele trebuie sa fie atente este planificarea resurselor materiale si umane pentru abordarea sustenabilitatii, un exercitiu care trebuie facut riguros inca din primul an de raportare, evitand astfel situatia in care necesitatea si beneficiile raportarii sunt percepute doar prin prisma efortului de raportare. “Pe termen mediu si lung, obligativitatea raportarilor poate duce la profesionalizarea raportorilor, dar si la stabilirea unor tinte legate de sustenabilitate”, explica Adina Ionescu de la Renault. In Romania, primul raport CSR la standarde GRI a aparut in 2012, iar numarul companiilor care raporteaza de la an la an, lucrand cu obiective si cu studii de caz, a crescut constant.
In acelasi timp, aminteste Anna Katharina Scheidereiter, exista si companii responsabile social care investesc in dezvoltare durabila si raporteaza dupa standarde interne, care nu trebuie sa fie neaparat mai lejere, si care, probabil, urmeaza sa se alinieze la cele europene in viitorul apropiat. Un exemplu in acest sens este chiar Kaufland, companie care a raportat pana in acest an dupa standarde interne, iar in 2017 va publica primul raport anual de sustenabilitate pentru activitatea din Romania, pentru anul 2016. Compania a investit, insa, in domeniu din 2005, anul intrarii pe piata locala, dezvoltand parteneriate cu majoritatea ONG-urile care dezvolta proiecte pentru Romania, printre acestea numarandu-se HOSPICE Casa Sperantei, Habitat for Humanity, Let’s Do It, Romania! Salvati Copiii sau Asociatia GreenRevolution.
“Raportarea are capacitatea de a ingusta spatiul gri dintre nivelul de transparenta al companiilor si nevoile de informare ale stakeholderilor, ceea ce este un mare castig pentru mediul de business” – Bogdana Diaconu, Public Affairs Specialist, Communication and Public Relations Directorate, Raiffeisen Bank.
#SiTotusi #Romaniaideala #CumSiDeCe?
“Unul dintre avantajele raportarii este cel competitiv, aplicabil atat in relatia cu clientii, furnizorii, consumatorii, cat si la nivel de imagine a companiei. Un alt avantaj este transparenta ridicata indusa de aceste raportari, care, din punctul nostru de vedere, este extrem de binevenita. Un al treilea avantaj, deloc de neglijat, este stabilirea unei legaturi reale cu acele fenomene sociale la care raspund politicile de CSR. Si un al patrulea avantaj este o mai buna cunoastere a companiei atat la nivel interior, cat si pe piata pe care activeaza”, spune presedintele Fundatiei Tinmar.
Este evident ca obligativitatea de a face publice date despre conditiile de munca sau despre relatia cu furnizorii ar determina companiile sa isi imbunatateasca aspecte la care nu s-au gandit anterior. In plus, am vedea un efect mimetic extrem de benefic, pentru ca firmele ar incepe sa urmareasca mai atent ce practici au companiile din aceeasi nisa de piata, copiind modele sau, dimpotriva, corectandu-si propriile probleme, ceea ce ar genera schimbari la un nivel mai larg. “De multe ori, nu ne dam seama de anumite neajunsuri pe care le avem decat atunci cand le remarcam la ceilalti. In plus, ar spori competitivitatea din piata intr-un mod salutar, ceea ce este de dorit”.
“Toate companiile au un impact in ceea ce priveste clientii, furnizorii, partenerii si comunitatile in cadrul carora activeaza. Raportul ofera acea imagine de ansamblu despre rolul companiei in legatura cu publicurile interesate si explica rolul pe care compania si-l asuma pe termen mediu si lung” – Adina Ionescu, Group Renault Roumanie.
Un alt efect al practicarii acestui tip de raportare vine, cumva, din sens invers, dinspre societate spre companii, in conditiile in care un public educat si informat este mult mai atent la ceea ce face o companie in comunitate si ce politici interne are. Cu siguranta, strategia de CSR a unei companii a fost pana acum apreciata mai ales de specialistii in sustenabilitate si de o nisa preocupata de subiect, fara ca publicul larg sa perceapa pozitiv sau negativ acest lucru. “In timp insa, odata cu aceasta Directiva si cu comunicarea mai constanta privind sustenabilitatea, si clientii vor incepe sa fie mai atenti la modul in care o companie se implica in comunitate, la efectele pozitive sau negative pe care le are activitatea ei asupra societatii in general si atunci cu siguranta ca organizatiile care fac raportari de sustenabilitate de foarte mult timp vor avea un avantaj in plus fata de celelalte”, este de parere reprezentantul BCR. In cazul bancii, raportarile de CSR se realizeaza la nivelul grupului Erste, dar BCR are in vedere ca in anii urmatori sa realizeze un raport de sustenabilitate separat de cel al grupului.
Concluzionand, Claudia Oprescu crede ca o piata locala pe care toate marile companii ar face rapoarte de CSR ar fi mult mai constienta de rolul pe care firmele, indiferent de dimensiunea sau de cifra lor de afaceri, il au asupra comunitatii din care fac parte.
O opinie similara are si reprezentantul Kaufland, care subliniaza ca raportul nonfinanciar este esential pentru masurarea obiectiva a impactului, pentru prezentarea publica a eforturilor si a rezultatelor, precum si pentru cresterea responsabilizarii in randul tuturor. Mai mult decat atat, prin definirea unor obiective de dezvoltare durabila in raport cu activitatea companiei si cu monitorizarea progresului acestora, raportul, ca instrument de evaluare, ofera o mai buna intelegere a riscurilor si a oportunitatilor de business, ducand astfel la imbunatatirea strategiei companiei in ansamblu. In acelasi timp, in relatiile cu partenerii, fie ca vorbim despre angajati, furnizori sau despre investitori, companiile ar trebui sa aiba o atitudine proactiva si sa fie mereu la curent cu evolutia nevoilor acestora. “Obligativitatea publicarii acestor date poate stimula o analiza mai amanuntita a termenilor acestor colaborari, insa nu trebuie sa fie principalul motiv pentru care o companie decide sa imbunatateasca aceste aspecte. Relatiile cu partenerii si cu angajatii sunt bazate pe valori si pe obiective comune si pot fi perfectionate constant prin dialog onest, in beneficiul tuturor partilor”, explica Anna Katharina Scheidereiter.
“Raportarea te ajuta sa analizezi rezultatele obtinute, sa structurezi actiuni, sa prioritizezi in functie de impactul cuantificat si sa contribui mult mai eficient la dezvoltarea societatii in ansamblu. Cred ca traditia legata de obligativitatea raportarii a avut o influenta crescuta asupra modului cum s-au dezvoltat tarile vestice, intrucat companiile au fost factori-cheie in constructia dezvoltarii comunitatilor, ele au creat valoare prin proiectele lor, si-au asumat obiective clare de dezvoltare si au facut tot posibilul sa le indeplineasca” – Claudia Oprescu, BCR.
In final, exercitiul evaluarii poate conduce la rafinarea viziunii unei companii, lucru care atrage dupa sine un avantaj competitiv. In plus, consolidarea relatiei cu partenerii are ca rezultat si cresterea valorii brandului. La nivel local, una dintre putinele companii cu actionariat romanesc care si-a construit in timp o politica de CSR este Dedeman Bacau, ce are o strategie activa atat pe zona de protectia mediului – inclusiv prin folosirea tehnologiei pentru economisirea resurselor – cat si in ceea ce priveste angajatii, prin programe de dezvoltare si perfectionare.
“Informatiile facute publice gratie acestei transparente vor aduce argumente suplimentare pentru clienti in alegerea unor companii, in defavoarea altora. Cu siguranta ca grija pentru mediul in care iti desfasori activitatea are un impact major, pentru ca, in definitiv, actioneaza cu un efect de boomerang”, considera Dragos Paval, antreprenorul roman care a pus bazele Dedeman in urma cu 25 ani. In opinia lui, o conditie obligatorie pentru a dainui in acest mediu de afaceri este ca firmele sa contribuie la dezvoltarea lui sanatoasa din toate punctele de vedere. “Iar cu cat va creste numarul companiilor care actioneaza responsabil, cu atat mai repede vom reusi sa ne apropiem de acest ideal”.
O intrebare esentiala este, insa, daca toate companiile cu peste 500 de angajati au o strategie de CSR si daca utilizeaza facilitatile fiscale oferite de statul roman pentru implicarea in comunitate, in cazul in care aceste organizatii sunt profitabile. Totusi, este evident ca tot mai multe companii iau in considerare aspecte sociale, de mediu si de buna administrare in elaborarea strategiilor de investitii. “Sunt aspecte care influenteaza reputatia si au impact asupra deciziilor consumatorilor si asupra perceptiilor comunitatilor locale si societatii civile. Raportarea pune in evidenta informatii despre diferite procese care tin de gestiunea companiei si ar trebui privita ca o modalitate fireasca de a face transparente aceste procese”, spune Adina Ionescu.
#DincoloDeAvantaje #AspecteleDificileAleRaportarii
O analiza obiectiva a fenomenului raportarilor de sustenabilitate trebuie, insa, sa reflecte, pe langa aspectele pozitive, de necontestat, si elementele mai dificile, decisive pana acum pentru multe companii care au hotarat sa nu abordeze deocamdata acest tip de politici.
“Informatiile facute publice gratie acestei transparente vor aduce argumente suplimentare pentru clienti in alegerea unor companii, in defavoarea altora. Cu siguranta ca grija pentru mediul in care iti desfasori activitatea are un impact major, pentru ca, in definitiv, actioneaza cu un efect de boomerang” – Dragos Paval, DEDEMAN.
“O evaluare corecta a riscurilor ce decurg din asumarea aspectelor nefinanciare la care compania s-a angajat, mai ales ca orice evaluare a riscurilor este si un pic subiectiva si influentata de context”, considera Claudia Marta, presedintele Fundatiei Tinmar, ca ar fi printre cele mai dificile aspecte. “Si cum contextul se modifica de la un moment la altul, este destul de greu sa produci o evaluare corecta si exhaustiva a acestor riscuri, aplicabila demersului de CSR pe perioada asumata”. In plus, procesul de colectare a informatiilor conform standardelor GRI este laborios si necesita multa implicare si ore de munca, dincolo de aspecte specifice, ce tin de natura, marimea si de numarul aspectelor pe care compania trebuie sa le detalieze.
Daca raportarea are aspecte care par dificile corporatiilor, cat va dura pana cand modelul raportarii se va propaga catre companiile mici?
“Cu siguranta raportarea ar avea un impact asupra firmelor mai mici, pentru ca ar crea un precedent si ar stabili un cod nescris de comportament la care e de dorit sa adere cat mai multi jucatori din piata”, spune Claudia Marta. De asemenea, instrumentele specifice raportarii ar putea seta un cadru corect de lucru pentru angajati, servicii corecte pentru clienti si ar atrage atentia companiei, daca in randul furnizorilor ar aparea anumite practici deplasate, incorecte, disproportionate, in dezacord cu politicile si cu obiectivele companiei. “In mod cert le-am cere sa respecte un anumit cod de conduita la care am aderat”, considera Claudia Marta. “Noi privim partile interesate drept indivizi, grupuri sau organizatii care pot influenta sau pot fi influentati de deciziile noastre. Din acest motiv, furnizorii nostri respecta codurile de conduita si bunele practici existente in cadrul Grupului Renault Romania”, spune si reprezentantul Renault. Aceeasi pozitie este adoptata si de catre BCR, foarte atenta la selectarea furnizorilor responsabili pe zona de business si de social, acestia trebuind sa respecte un anumit cod de conduita.
“Cu siguranta raportarea ar avea un impact asupra firmelor mai mici, pentru ca ar crea un precedent si ar stabili un cod nescris de comportament la care e de dorit sa adere cat mai multi jucatori din piata” – Claudia Marta, Fundatia TINMAR.
Pentru firmele mici, realizarea unui raport de sustenabilitate, care implica resurse umane si financiare importante, poate fi o etapa dificila, insa un prim pas de stabilire a unor tinte de impact si crearea unei strategii de implicare sunt actiuni la indemana. In concluzie, chiar daca firmele mici nu au obligatia raportarii CSR, ele pot integra din proprie initiativa strategii de responsabillitate sociala in activitatea lor, contribuind astfel la crearea unui mediu social si de business mai sanatos.
Nu conteaza atat de mult de unde incepe procesul de raportare si cum se propaga efectele sale la nivelul unei tari. Ce a functionat, insa, in tari precum Franta, Spania sau Danemarca, mari sustinatoare ale obligativitatii raportarii de sustenabilitate, va functiona si in Romania. Premisele exista deja.
Articolul face parte din al III-lea numar al The CSR Report. Comanda AICI.
Leave a comment