CEO-ul, sustenabilitatea si curajul
Rapoartele de sustenabilitate au devenit obligatorii (si in Romania) pentru organizatiile cu peste 500 de angajati. In 2018 vom vedea astfel de documente din partea a 680 de organizatii.
O sa va intrebati de ce sunt asa de sigur. De ce o sa fie diferit si nu o sa fie o noua cerinta ignorata sau ocolita de catre companii printr-o gaselnita juridica? M-am intrebat si eu. Mai mult, am pus aceasta intrebare intr-o intalnire la Ministerul de Finante si am aflat raspunsul:
“Organizatiile care nu publica, in 2018, raportul rezultatelor nonfinanciare din 2017 vor suporta aceleasi consecinte (amenzi) ca si in cazul eludarii raportarii financiare”.
Cu alte cuvinte, e ca si cum nu ai depune deloc bilantul contabil.
De Dragos Tuta, Fondatorul The CSR Agency, Directorul Executiv UN Global Compact Romania.
Articolul face parte din al III-lea numar al The CSR Report. Comanda AICI.
Aceasta este vestea buna pentru activistii transparentei organizationale si pentru consultantii in raportarea nonfinanciara, dar este o veste mai putin buna pentru companiile mari care nu s-au pregatit inca si o veste neplacuta pentru cei care coordoneaza afaceri non-transparente.
Ceea ce este cu adevarat important abia urmeaza insa in acest moment, companiile din Romania nu au capacitatea de a dezvolta astfel de rapoarte.
Proiectul este unul dificil atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere al resurselor umane, de timp sau financiare. O sa resimtiti cel mai puternic aceasta dificultate in primul an de raportare, deoarece atunci descoperiti toate piesele care lipsesc din puzzle.
Un astfel de proiect dureaza in mod ideal patru luni. Daca raportezi pentru prima data, iti recomand sa planifici o durata de sase luni. Atentie, experienta ne arata ca apar blocaje interne care te pot face sa depasesti si acest termen!
De asemenea, foarte putine companii din Romania au nominalizat un Coordonator / Director de Sustenabilitate in organigrama. Prin urmare, in cele mai multe companii nu exista nicio persoana care sa preia aceasta responsabilitate, sau, acolo unde exista, aceasta persoana are multe alte responsabilitati si beneficiaza de resurse limitate – chiar insuficiente.
Daca nu era de ajuns, e bine sa stim ca, in cadrul organizatiilor obligate sa raporteze, nu exista persoane care sa detina cunostinte pentru coordonarea proceselor de strategie si de raportare de sustenabilitate. Sunt foarte putini specialisti in companiile mari din tara care au urmat macar un curs certificat despre sustenabilitate. Colac peste pupaza, chiar si cand ai Director de Sustenabilitate, care este bine pregatit si planifica pasii proiectului „ca la carte”, tot mai intampini probleme. Cea mai des intalnita este intarzierea colectarii datelor de la „proprietarii lor” din alte departamente. Stiu deja la ce te gandesti: pe alte proiecte, deja experimentate in organizatie, ei lucreaza perfect si o fac cu drag. In acest caz, din pacate, nu. In primul rand, pentru ca nu inteleg utilitatea finala, in al doilea rand, pentru ca nu sunt platiti pentru asta: nu intra in responsabilitatile lor actuale si au alte prioritati.
Sa luam o pauza. Nu am scris toate lucrurile de mai sus ca sa induc o stare de panica. Stiu ca toate par rele si negative. De asemenea, e important de stiut si de recunoscut ca in Romania preocuparea pentru sustenabilitate in afaceri creste accelerat. Prin urmare, iti cer putina rabdare pentru a vedea si varianta ideala si apoi sa iti spun cum vad eu mediana acestor extreme sau cum putem impaca si capra, si varza.
SITUATIA IDEALA
Directorul de Sustenabilitate. Acesta este cuvantul-cheie pentru situatia ideala. El exista in organigrama multor companii din afara tarii, mai ales la sediul central al companiilor multinationale.
Pare departe de noi acum, dar asa a fost si inainte sa intelegem beneficiile Comunicarii.Va amintiti ca tot ce tinea de comunicare era in atributiile Directorului Comercial sau de Vanzari?
Directorul de Sustenabilitate trebuie sa fie prezent in echipa care revizuieste si aproba deciziile majore in organizatie – Comitetul Executiv. De asemenea, este foarte important sa raporteze Directorului General si sa nu fie subordonat altei functii organizationale.
Coordonatorul diviziei de sustenabilitate are nevoie de resurse umane. Atat angajati subordonati direct, care sa sustina activitatile tehnice, cat si de un comitet de sustenabilitate interdepartamental. Nu poti reduce impactul de mediu din afara acestui departament. De asemenea, nu poti asigura achizitii responsabile fara sa lucrezi direct cu cei care coordoneaza relatia cu furnizorii, iar exemplele pot continua.
Acest „nou” departament trebuie sa beneficieze de resurse financiare. Uneori e nevoie de bani pentru a contracta servicii specializate din afara organizatiei, in alte situatii, este nevoie de acordarea unor bonusuri sau beneficii financiare pentru angajatii din alte departamente, care sunt implicati in proiectele de sustenabilitate.
Ma bucura ca, in majoritatea organizatiilor mari din Romania, exista persoane care isi doresc coordonarea departamentului de Sustenabilitate. Au nevoie doar de un CEO care sa vrea sa faca pasul in fata si sa isi asume directia managementului sustenabil.
CE FACEM DE ACUM INAINTE
Dupa cum v-am spus, este o diferenta majora intre situatia actuala si situatia ideala. Nu am glumit cu capra si cu varza. Recomandarea mea pentru Directorii Generali ai marilor companii din Romania este sa dea dovada de curaj si de viziune in management.
Ne aflam acum intr-un moment care nu mai are drum de intoarcere.
Investitiile in resurse de management specializate – care sa asigure responsabilitatea activitatilor companiei – sunt necesare. E important cum iti planifici sa investesti: pe termen scurt, pentru a rezolva urgentele si obligatiile legale, sau pe termen lung, pentru a obtine profit, beneficii in raport cu organizatiile concurente si pentru a reduce riscurile?
Pe scurt: nominalizati un Director de Sustenabilitate. Cel mai probabil el este deja in echipa voastra – are nevoie doar de resurse si responsabilizare.
Hai sa ne luam inima in dinti. Stim de cand eram mici ca nu putem invata sa scriem fara sa ne cumparam carti si caiete, fara sa mergem la scoala si fara sa luam creionul in mana pentru a incerca.
Articolul face parte din al III-lea numar al The CSR Report. Comanda AICI.
Leave a comment