Renuntarea la smen si intoarcerea la cinste

Importanta intelegerii conceptului de sustenabilitate, pe toate planurile si la toate nivelurile, este cruciala. Doar asa ne vom putea dezvolta individual, dar si global, ca tara. Este nevoie de un efort substantial de internalizare a sustenabilitatii in ADN-ul fiecaruia, dar si la nivel de companii, institutii sau organizatii.
La intrebarile noastre legate de cum se vede mediul economic romanesc in acest moment, Sorin Axinte, Managing Partner la compania GLUE, o companie ce se ocupa cu strategia de marketing si comunicarea, a detaliat cum vede el o Romanie responsabila si sustenabila.
Credeti ca mediul economic din Romania poate fi caracterizat prin cuvantul “responsabil”? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?
Daca ma uit la economia privata in intregul ei, atributul „responsabil” nu face parte din primele 3 caracteristici care imi vin in minte. Am trecut, ca tara, prin 20 si ceva de ani de acumulare de capital fara multe scrupule. „Binele public” este o notiune a carei asumare la nivel de societate a fost o utopie a catorva idealisti. Abia in ultimii 7 ani, de cand a secat cresterea economica pe baza de creditare cu ochii inchisi, ne-am mai trezit. Si in businessul privat a devenit important (cu urmari concrete) si cum ai facut banii, nu doar cati ai facut.
Cat de important este rolul CEO-ului sau al directorului general in trasarea drumului catre responsabilitate?
Daca seful doar se preface ca-i pasa de ce se intampla in afara sediului de firma, sansa ca angajatii sa se comporte altfel e infima. Dincolo de citate si statement-uri scrise pe pereti, discursul informal al liderului este adevaratul ton care face muzica. Ton care are legatura si cu felul in care CEO-ul isi trateaza colegii din companie, felul in care castiga new business, felul in care respecta contractele cu partenerii si felul in care intelege sa plateasca taxele si impozitele.
Stiu si cateva exceptii, in care niste oameni din interiorul organizatiei sunt atat de dedicati, de incapatanati si eficienti, incat sa reuseasca sa impinga inainte proiecte de responsabilizare (altfel spus, de trezire). Dar nu impotriva vointei directorului general sau actionarilor, ci mai degraba speculand lipsa lor temporara de atentie. Dupa care si acestora din urma a inceput sa le placa atunci cand le sunt apreciate (inclusiv de catre propria echipa) gesturile de bun simt social.
Puteti sa imi dati cateva exemple de manageri responsabili din Romania care sunt pe drumul cel bun si ar trebui aplaudati si incurajati. Pot ei deveni modele pentru ceilalti manageri?
Toti colegii mei din comunitatea crescuta in jurul fundatiei Romanian Business Leaders sunt oameni care-si asuma sa lucreze pentru binele public mult dincolo de sediul afacerii lor, dincolo de normele lumii corporatiste. Vorbesc de implicare personala adevarata, cu zeci si sute de ore investite in proiecte de antreprenoriat social, cu rabdare greu de banuit dinafara, cu bani si cu forta exemplului personal in companiile lor.
Orice selectie pe care as face-o ar fi subiectiva si incompleta prin definitie; si nu pot sa-i enumar pe toti, ca vorbim de cateva sute de oameni. Pentru cine e interesat, numele sunt usor de aflat. Sunt lideri care nu asteapta nici sa fie aplaudati si nici nu au nevoie de incurajari. Si cred ca inspira deja si pe altii, cu exceptia celor care se incranceneaza sa creada ca banii din buzunarul propriu sunt singura masura a succesului.
Cred ca o Romanie in care o masa critica de companii si manageri vor inceta sa functioneze conform principiului „dupa mine, potopul” va fi o tara in care se va reface tesutul social distrus de comunism si de capitalismul de cumetrie. Dintr-o tara de vanzatori (unii smenari) si cumparatori (unii ignoranti), vom redeveni o tara de oameni in care merita sa ai incredere.
Ce credeti ca lipseste pentru a vedea mai multi manageri care sa conduca companiile pe acest drum onest al responsabilitatii economice?
E o chestie de masa critica culturala, si in businessul privat, si in societate, si in mass media. Mai trebuie niste timp. La scara istorica, Romania abia iese din pubertatea capitalismului, (din faza „de cumetrie”, mai precis).
Dar.
Din ce in ce mai multi antreprenori incep sa simta ca daca nu contribuie la progresul comunitatilor in care functioneaza, or sa aiba probleme din ce in ce mai mari sa gaseasca oameni capabili pe care sa-i angajeze si parteneri care sa pui baza in fiecare zi. Majoritatea multinationalelor mari se misca in directia asta de ceva ani, fie si pentru ca le vin cererile de la headquarters.
Din spate vine o generatie urbana tanara care intelege mult mai clar, dincolo de bani, ideea de colaborare de comunitate si de business.
Mai ajuta foarte mult si felul in care in ultimii 3-4 ani justitia a turat motoarele in cazurile de mare coruptie, cu efectele condamnarilor recente asupra „datinilor” care intretin concurenta neloiala. Restabilirea definitiei benefice a succesului in afaceri este esentiala. Si justitia, si mass media joaca roluri capitale in aceasta redefinire. Si sa nu uitam de exemplul clasei politice, care numai pozitiv nu este. Si aici e mult de lucru. Daca prin propria lor vointa nu se poate, macar cu DNA-ul.
Iar pe termen lung si in plan personal, a devenit clar ca e mai confortabil sa fii corect fata de propria echipa, sa-ti respecti partenerii si legea. Si infinit mai respectabil.
Care sunt metodele prin care ar putea fi motivati managerii sa reduca impactul negativ al activitatii companiei lor (chiar si in detrimentul obtinerii/maximizarii profitului pe termen scurt)?
Uite o metoda mai hardcore: oamenii din interiorul companiei au responsabilitatea (si puterea) sa creeze ei insisi conversatia despre impactul in societate al companiei respective, mai ales atunci cand managementul o neglijeaza. Si nu e nevoie de teorii si white papers complexe, ci de aducerea la lumina a soptelilor despre ce „stie toata lumea” ca e defect, din punctul asta de vedere.
Nu-i confortabil, dar e sanatos – in primul rand pentru angajati. Hai sa ne aducem aminte de proaspata decadere a unui intreg sector economic si a reputatiei unei intregi bresle – presa (in special de stiri) si jurnalistii – in urma exceselor si inconstientei unor oameni din management (inclusiv mid-level). Cei care au tacut, desi puteau schimba ceva, au platit cu un intreg viitor respectabil cativa ani de salarii nesustenabile, sa le zic asa.
Alt exemplu nefericit este bankingul, devenit inamicul public numarul unu. Nu numai pentru ca actionarii au cerut profit in orice conditii, ci si pentru ca niste sefi de sucursale si niste ofiteri de credit s-au lasat prinsi in hora imprumutului cu ochii inchisi. Ce sa vezi, cand a venit vremea concedierilor din cauza neperformantei creditelor, au fost dati afara oameni din toate etajele, inclusiv din managementul de nivel mediu.
Si evolutia asta, a constientizarii fiecarui om fata de cum face business firma in care lucreaza, tine tot de durerile (re)facerii unei comunitati. Sunt cateva lucruri pe care, ca societate, nu suntem in stare sa le invatam decat „the hard way”.
Cum arata, in viziunea dumneavoastra, Romania in care actorii economici sunt responsabili? Care sunt principalele diferente fata de Romania zilelor noastre?
Cred ca o Romanie in care o masa critica de companii si manageri vor inceta sa functioneze conform principiului „dupa mine, potopul” va fi o tara in care se va reface tesutul social distrus de comunism si de capitalismul de cumetrie. O tara in care va fi reconfortant de trait la modul acela simplu, in care poti renunta la prezumtia zilnica si dezolanta ca oricine iti vinde ceva (un produs, un serviciu, o idee) nu-ti vrea decat banii. Sau sa te pacaleasca. Dintr-o tara de vanzatori (unii smenari) si cumparatori (unii ignoranti), vom redeveni o tara de oameni in care merita sa ai incredere.
Leave a comment